18 definiții pentru înfunda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfunda [At: ANON. CAR. / Pzi: înfund, (îrg) ~dez / E: ml *infundare] 1 vt A pune fund la un butoi, la o putină etc. 2-3 vtr A (se) astupa complet un orificiu, o deschizătură, o conductă, un șant etc. 4 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) gura A reduce pe cineva la tăcere. 5 vt (Fig) A înăbuși un sunet, un zgomot. 6 vt (Pgn) A îndesa. 7 vt (Pgn) A umple până la refuz. 8 vt (Reg; c. i. soba) A umple cu lemne. 9 vr (Buc) A se sătura. 10 vr (Buc) A se ghiftui. 11 vt (Reg) A copleși numeric sau prin volum. 12 vt (Pfm; îe) A ~ pușcăria (sau ocna, temnița) A fi condamnat la ani grei de închisoare. 13-14 vtr (Fig; d. o acțiune începută) A (se) opri. 15 vt (Reg) A coase laolaltă două laturi ale unei cămăși. 16 vr (D. drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși. 17 (Reg) vr A se încuiba. 18 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) A se afla într-o situație insolubilă. 19 vr (Îae) A o păți. 20-21 vtr A (se) cufunda. 22 vr (Fig) A dispărea în depărtare. 23-24 vtr (D. persoane) A (se) închide. 25 vr (Înv) A se rătăci. 26 vr (Înv) A se ascunde. 27 vt (Fam) A prinde pe cineva la strâmtoare. 28 vt (Fam) A prinde pe cineva cu minciuna. 29 vr (Reg) A transpira. 30 vu (Pfm; îe) A-l ~ râsul (pe cineva) A izbucni în râs. 31 vt (Ccr) A introduce un obiect undeva la fund, în adâncime. 32 vt (Ccr; d. pălării, căciuli) A fixa pe cap. 33-35 vr (A se duce) (a intra sau) a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit. 36 vr A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire. 37-38 vtr A (se) adânci. 39-40 vtr A (se) cufunda. 41-42 vr A păși într-un loc care (este sau) pare a fi fără ieșire.

ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ◊ Expr. A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ Fig. A înăbuși un sunet, un zgomot. ◊ Loc. adv. Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși. ◊ Expr. (Fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți. ♦ (Despre conducte, șanțuri etc.) A se astupa. ◊ Tranz. A înfunda un șanț. 3. Tranz. A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime). ♦ A umple bine. ◊ Expr. A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire. 4. Refl. și tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. – Lat. infundare sau în + fund.

ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ◊ Expr. A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ Fig. A înăbuși un sunet, un zgomot. ◊ Loc. adv. Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși. ◊ Expr. (Fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți. ♦ (Despre conducte, șanțuri etc.) A se astupa. ◊ Tranz. A înfunda un șanț. 3. Tranz. A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime). ♦ A umple bine. ◊ Expr. A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire. 4. Refl. și tranz. A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. – Lat. infundare sau în + fund.

ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la butoaie) A pune fund; (în special) a închide ermetic printr-un capac fixat între doage. Au făcut îndată polobocul, l-au înfundat de un capăt și l-au cercuit bine. SBIERA, P. 78. Îl băgă într-un butoi, îl înfundă bine și-l dete pe gîrlă. ISPIRESCU, L. 345. ♦ (Cu privire la orificii, p. ext. la obiecte prevăzute cu orificii) A astupa ermetic. Înfundă sticla. ♦ (Cu privire la sunete) A înăbuși. Serdici își strîngea... genunchii sub bărbie... încercînd să-și înfunde tusea. SAHIA, N. 115. 2. Refl. A se închide (ajungînd la un punct de unde nu mai continuă), a nu mai avea ieșire, a se sfîrși. Drumul se înfundă.Cerul era limpede și albastru. Un singur nor în zări, dinspre bălți, acolo unde se înfundă un capăt al Bărăganului, încearcă să vină spre oameni. SAHIA, N. A. 39. ◊ Expr. (Familiar) A i se înfunda cuiva = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge, a nu mai avea scăpare, a o păți. I s-a înfundat la proba de limba elină. CĂLINESCU, E. 115. De astă dată are să i se înfunde lui Ercule. ISPIRESCU, U. 48. A umblat cît a umblat, Dar acum i s-a-nfundat. PANN, P. V. I 29. ♦ (Despre conducte, șanțuri) A se astupa prin depunere de material. 3. Tranz. (Cu privire la obiecte) A băga adînc, a vîrî, a îndesa (ca să încapă într-un spațiu limitat). Puse gălețile jos și înfundă sub cîrpă o șuviță de păr galben. DUMITRIU, V. L. 120. ◊ (Poetic) Ia privește cum zorile alungă negurile, parcă le înfundă în văgăunile dealurilor. BUJOR, S. 31. ♦ (Complementul indică spațiul în care se bagă ceva) A umple bine, a îndesa (cu ceva). I-a dat pîine de l-a săturat și și traista i-a înfundat. ȘEZ. III 95. ♦ A trage în jos pălăria sau căciula, ca să acopere bine capul. Înfundîndu-și pălăria pe loc, pe frunte, agentul sanitar ieși în curtea cramei. DUMITRIU, N. 262. ♦ (Cu privire la persoane). A băga (pe cineva) într-un loc de unde să nu mai poată ieși curînd; a închide. L-am înfundat pe Guliță într-un pension și am rămas liberă, de capu meu. ALECSANDRI, T. I 312. La ocnă-l înfundară. id. P. P. 230. ♦ Fig. A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire; a reduce la tăcere. Jupîn Dumitrache (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap în semn de aprobare, îl întrerupe cu entuziasm): Hahahaha! i-a-nfundat. CARAGIALE, O. I 54. Las-o, cucoane Matachi, s-o înfund cu minciuna. ALECSANDRI, T. 964. ♦ Refl. A se duce, a intra într-un loc fără intenția de a ieși curînd. Pricopsitul de cumnatu-meu, n-aș mai fi avut parte de el! Cine știe în ce cîrciumă s-a-nfundat! CARAGIALE, O. I 49. Poftim poște!... Dacă nu merg caii, fug surugiii! Da unde s-o înfundat blăstămații? ALECSANDRI, T. I 114. 4. Refl. A se adînci, a se vîrî mai adînc, a se cufunda. Cu o carte și doi-trei covrigi dispărea de acasă înfundîndu-se prin codrii din împrejurimile Ipoteștilor. CĂLINESCU, E. 53. Directorul general... a scuturat scrumul țigării absent și a mormăit, înfundîndu-se comod în fotoliu. SAHIA, N. 35. Ochii fetei se-nfundase în cap. EMINESCU, N. 25. ◊ Tranz. Mi-am înfundat adînc picioarele în pămîntul gropii. SAHIA, N. 120. Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132. ♦ Refl. A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. Se înfunda tot mai tare în pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 20. Trecui Tazlăul de partea cealaltă, mă îmbrăcai iute și mă înfundai în pădure. HOGAȘ, M. N. 234. Pădurea-i mare, el știe unde s-a fi înfundat. CREANGĂ, P. 122. Pe fugă că se punea, Prin dudaie se-nfunda. TEODORESCU, P. P. 575. ◊ Tranz. Pîlcurile de oameni, cu neveste tăcute și palide, cu copii scîncind, se pregăteau să înfunde negura codrilor și a munților. SADOVEANU, O. I 513.

A ÎNFUNDÁ înfúnd tranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (găuri) A închide ermetic. ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. 3) A îndesa până la fund. ~ căciula pe cap. 4) fig. A pune într-o situație dificilă; a aduce în impas. ◊ ~ pușcăria a fi condamnat la închisoare. /<lat. infundare

A SE ÎNFUNDÁ mă înfúnd intranz. 1) (despre șanțuri, conducte) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi întrerupt; a se închide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adânc (în nămol, glod, zăpadă, nisip), fără a putea să înainteze; a se împotmoli. 4) fig. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se îngropa. /<lat. infundare

înfundà v. 1. a pune un fund (la buți); 2. a astupa, a închide: a înfunda o ușă, un drum; 3. a strâmtora: a înfunda pe dușman într’o vale; 4. fig. a pune în strâmtoare, a nu lăsa mijloc de scăpare: l’am înfundat, acum ți s’a înfundat; 5. a băga adânc: își înfundă gâtu în guler EM.; 6. a se risipi, a căuta adăpost: oamenii au înfundat pădurile.

înfúnd, a v. tr. (d. fund, ca și a- și cu-fund). Pun fund, astup cu fundu, cepu saŭ dopu: a înfunda un butoĭ, o butelie. Astup, închid: a înfunda o ușă, un drum. Îndes: îșĭ înfundă gîtu’n umerĭ și bumbacu’n urechĭ. Mă ascund, caut adăpost, ajung în: locuitoriĭ de frică aŭ înfundat pădurile, hoțiĭ înfundă pușcăriile. Aduc la o strîmtoare din care să nu maĭ poată ĭeși: Cîniĭ o înfundase pe vulpe. Fig. Pun în cofă, rad, înving pin vorbă saŭ știință: ĭ-a înfundat pe toțĭ învățațiĭ. Zdrobesc cu întrebările saŭ cu răspunsurile așa încît să nu maĭ poată obĭecta nimic: judecătoru l-a înfundat pe criminal. V. refl. Mă astup, mă închid: drumu s’a înfundat. Mă îndes: bumbacu i s’a înfundat în urechĭ. Mă afund, mă ascund, dispar: lupiĭ s’aŭ înfundat în codri. Fig. Staŭ retras de lume: mă înfund în casă, în provincie. A ți se înfunda, a ți se sfîrși un răŭ pe care-l comiteaĭ: hoțuluĭ i s’a înfundat în fine, că poliția l-a prins.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfundá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfúndă

înfundá vb., ind. prez. 1 sg. înfúnd, 3 sg. și pl. înfúndă, perf. s. 1 sg. înfundái


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFUNDÁ vb. I. 1. v. obtura. 2. v. oblitera. 3. a se închide. (Drumul se ~.) II. 1. a îndopa, a umple. (~ soba cu lemne.) 2. v. îndesa. 3. v. afunda. 4. a se adânci, a se afunda, a se cufunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.) 5. a(-și) afunda, a(-și) cufunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)

ÎNFUNDÁ vb. v. încuia.

ÎNFUNDA vb. I. 1. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) obtura. (A ~ un canal, o conductă.) 2. (MED.) a (se) astupa, a (se) oblitera. (Lumenul unui organ tubular se poate ~.) 3. a se închide. (Drumul se ~.) II. 1. a îndopa, a umple. (~ soba cu lemne.) 2. a băga, a îndesa, a trage, a vîrî. (~ căciula pe cap) 3. a (se) adînci, a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 4. a se adînci, a se afunda, a se cufunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.) 5. a(-și) afunda, a(-și) cufunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)

A înfunda ≠ a desfunda


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înfunda, înfund v. t. (intl.) a denunța.

a i se înfunda (cuiva) expr. a ajunge într-o situație fără ieșire; a nu-i mai merge.

a înfunda ocna / temnița / pușcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare.

a se înfunda în noroi / în mocirlă expr. 1. a duce o viață din ce în ce mai imorală; a fi depravat / destrăbălat. 2. a se compromite. 3. a se întovărăși cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant.

Intrare: înfunda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfunda
  • ‑nfunda
  • înfundare
  • ‑nfundare
  • înfundat
  • ‑nfundat
  • înfundatu‑
  • ‑nfundatu‑
  • înfundând
  • ‑nfundând
  • înfundându‑
  • ‑nfundându‑
singular plural
  • înfundă
  • ‑nfundă
  • înfundați
  • ‑nfundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfund
  • ‑nfund
(să)
  • înfund
  • ‑nfund
  • înfundam
  • ‑nfundam
  • înfundai
  • ‑nfundai
  • înfundasem
  • ‑nfundasem
a II-a (tu)
  • înfunzi
  • ‑nfunzi
(să)
  • înfunzi
  • ‑nfunzi
  • înfundai
  • ‑nfundai
  • înfundași
  • ‑nfundași
  • înfundaseși
  • ‑nfundaseși
a III-a (el, ea)
  • înfundă
  • ‑nfundă
(să)
  • înfunde
  • ‑nfunde
  • înfunda
  • ‑nfunda
  • înfundă
  • ‑nfundă
  • înfundase
  • ‑nfundase
plural I (noi)
  • înfundăm
  • ‑nfundăm
(să)
  • înfundăm
  • ‑nfundăm
  • înfundam
  • ‑nfundam
  • înfundarăm
  • ‑nfundarăm
  • înfundaserăm
  • ‑nfundaserăm
  • înfundasem
  • ‑nfundasem
a II-a (voi)
  • înfundați
  • ‑nfundați
(să)
  • înfundați
  • ‑nfundați
  • înfundați
  • ‑nfundați
  • înfundarăți
  • ‑nfundarăți
  • înfundaserăți
  • ‑nfundaserăți
  • înfundaseți
  • ‑nfundaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfundă
  • ‑nfundă
(să)
  • înfunde
  • ‑nfunde
  • înfundau
  • ‑nfundau
  • înfunda
  • ‑nfunda
  • înfundaseră
  • ‑nfundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfunda înfundare

  • 1. tranzitiv A pune fund la un butoi, la o putină etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: desfunda 2 exemple
    exemple
    • Au făcut îndată polobocul, l-au înfundat de un capăt și l-au cercuit bine. SBIERA, P. 78.
      surse: DLRLC
    • Îl băgă într-un butoi, îl înfundă bine și-l dete pe gîrlă. ISPIRESCU, L. 345.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A astupa complet un orificiu, o deschizătură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: astupa un exemplu
      exemple
      • Înfundă sticla.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat A înăbuși un sunet, un zgomot.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înăbuși un exemplu
      exemple
      • Serdici își strîngea... genunchii sub bărbie... încercînd să-și înfunde tusea. SAHIA, N. 115.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfârși închide 2 exemple
    exemple
    • Drumul se înfundă.
      surse: DLRLC
    • Cerul era limpede și albastru. Un singur nor în zări, dinspre bălți, acolo unde se înfundă un capăt al Bărăganului, încearcă să vină spre oameni. SAHIA, N. A. 39.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie familiar A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • I s-a înfundat la proba de limba elină. CĂLINESCU, E. 115.
        surse: DLRLC
      • De astă dată are să i se înfunde lui Ercule. ISPIRESCU, U. 48.
        surse: DLRLC
      • A umblat cît a umblat, Dar acum i s-a-nfundat. PANN, P. V. I 29.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre conducte, șanțuri etc.) A se astupa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: astupa un exemplu
      exemple
      • tranzitiv A înfunda un șanț.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băga vârî îndesa 2 exemple
    exemple
    • Puse gălețile jos și înfundă sub cîrpă o șuviță de păr galben. DUMITRIU, V. L. 120.
      surse: DLRLC
    • poetic Ia privește cum zorile alungă negurile, parcă le înfundă în văgăunile dealurilor. BUJOR, S. 31.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A umple bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: umple un exemplu
      exemple
      • I-a dat pîine de l-a săturat și și traista i-a înfundat. ȘEZ. III 95.
        surse: DLRLC
    • 3.2. (Cu privire la persoane). A băga (pe cineva) într-un loc de unde să nu mai poată ieși curând.
      surse: DLRLC sinonime: închide 2 exemple
      exemple
      • L-am înfundat pe Guliță într-un pension și am rămas liberă, de capu meu. ALECSANDRI, T. I 312.
        surse: DLRLC
      • La ocnă-l înfundară. ALECSANDRI, P. P. 230.
        surse: DLRLC
      • 3.2.1. expresie A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.3. A îndesa pe cap pălăria sau căciula.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Înfundîndu-și pălăria pe loc, pe frunte, agentul sanitar ieși în curtea cramei. DUMITRIU, N. 262.
        surse: DLRLC
    • 3.4. reflexiv A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde duce (vb.) intra (vb.) 2 exemple
      exemple
      • Pricopsitul de cumnatu-meu, n-aș mai fi avut parte de el! Cine știe în ce cîrciumă s-a-nfundat! CARAGIALE, O. I 49.
        surse: DLRLC
      • Poftim poște!... Dacă nu merg caii, fug surugiii! Da unde s-o înfundat blăstămații? ALECSANDRI, T. I 114.
        surse: DLRLC
    • 3.5. figurat A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire; a reduce la tăcere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Jupîn Dumitrache (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap în semn de aprobare, îl întrerupe cu entuziasm): Hahahaha! i-a-nfundat. CARAGIALE, O. I 54.
        surse: DLRLC
      • Las-o, cucoane Matachi, s-o înfund cu minciuna. ALECSANDRI, T. 964.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv tranzitiv A (se) adânci, a (se) cufunda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adânci cufunda 5 exemple
    exemple
    • Cu o carte și doi-trei covrigi dispărea de acasă înfundîndu-se prin codrii din împrejurimile Ipoteștilor. CĂLINESCU, E. 53.
      surse: DLRLC
    • Directorul general... a scuturat scrumul țigării absent și a mormăit, înfundîndu-se comod în fotoliu. SAHIA, N. 35.
      surse: DLRLC
    • Ochii fetei se-nfundase în cap. EMINESCU, N. 25.
      surse: DLRLC
    • Mi-am înfundat adînc picioarele în pămîntul gropii. SAHIA, N. 120.
      surse: DLRLC
    • Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • 4.1. reflexiv A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intra (vb.) 5 exemple
      exemple
      • Se înfunda tot mai tare în pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 20.
        surse: DLRLC
      • Trecui Tazlăul de partea cealaltă, mă îmbrăcai iute și mă înfundai în pădure. HOGAȘ, M. N. 234.
        surse: DLRLC
      • Pădurea-i mare, el știe unde s-a fi înfundat. CREANGĂ, P. 122.
        surse: DLRLC
      • Pe fugă că se punea, Prin dudaie se-nfunda. TEODORESCU, P. P. 575.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Pîlcurile de oameni, cu neveste tăcute și palide, cu copii scîncind, se pregăteau să înfunde negura codrilor și a munților. SADOVEANU, O. I 513.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină infundare
    surse: DEX '09 DEX '98
  • în + fund
    surse: DEX '09 DEX '98