12 definiții pentru înecăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune.

ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune.

înecăciune sf [At: CONV. LIT. XLIV, 310 / S și: (înv) înne~ / Pl: ~ni / E: îneca + -ăciune] (Înv) 1 Greutate de a respira. 2 (Rar) Înec (1).

ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. (Rar) 1. Înec. Seara, la masă, nu fuse altă vorbă decît de baia Elenei în Prahova, de rîuri, de înecăciuni. BOLINTINEANU, O. 430. 2. Greutate de a respira, sufocare; stare de sufocare. S-a iritat așa de grozav din ceartă încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, O. I 329.

ÎNECĂCIÚNE ~i f. Rar 1) v. ÎNEC. 2) Pierdere a respirației; sufocare. /a îneca + suf. ~ăciune

înecăcĭúne f. (d. înecat saŭ d. lat. necatio, înecare). Inundațiune. Sufocare, asfixiere.

înnecăciune f. 1. acțiunea de a (se) înneca; 2. inundațiune; 3. sufocare: înnecăciune în somn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înecăciúne s. f., g.-d. art. înecăciúnii; pl. înecăciúni

înecăciúne s. f., g.-d. art. înecăciúnii; pl. înecăciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNECĂCIÚNE s. v. dispnee.

ÎNECĂCIÚNE s. v. asfixie, asfixiere, astmă, înăbușire, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare.

ÎNECĂCIUNE s. (MED.) dispnee, sufocare, (pop.) năduf.

înecăciune s. v. ASFIXIE. ASFIXIERE. ASTMĂ. ÎNĂBUȘIRE. ÎNECARE. SUFOCARE. SUFOCAȚIE. SUGRUMARE.

Intrare: înecăciune
înecăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înecăciune
  • ‑necăciune
  • înecăciunea
  • ‑necăciunea
plural
  • înecăciuni
  • ‑necăciuni
  • înecăciunile
  • ‑necăciunile
genitiv-dativ singular
  • înecăciuni
  • ‑necăciuni
  • înecăciunii
  • ‑necăciunii
plural
  • înecăciuni
  • ‑necăciuni
  • înecăciunilor
  • ‑necăciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înecăciune

  • 1. Greutate de a respira.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asfixie dispnee năduf sufocare un exemplu
    exemple
    • S-a iritat așa de grozav din ceartă încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, O. I 329.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înec un exemplu
    exemple
    • Seara, la masă, nu fuse altă vorbă decît de baia Elenei în Prahova, de rîuri, de înecăciuni. BOLINTINEANU, O. 430.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îneca + sufix -ăciune.
    surse: DEX '98 DEX '09