10 definiții pentru îndeajuns în deajuns


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEAJÚNS adv. De ajuns, destul, suficient. [Pr.: și: -de-a-] – În + de4 + ajuns.

ÎNDEAJÚNS adv. De ajuns, destul, suficient. [Pr.: și: -de-a-] – În + de4 + ajuns.

îndeajuns av [At: DEX / P: ~de-a~ / E: în + de + ajuns] De ajuns.

ÎNDEAJÚNS adv. De ajuns, destul, suficient.

ÎNDEAJÚNS adv. Destul; suficient; bine. [Sil. în-dea-] /în + de + ajuns


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndeajúns [pron. de-a în tempo lent/dea în tempo rapid] (-de-a-) adv.

îndeajúns adv. (sil. -dea- în tempo rapid/-de-a- în tempo lent)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDEAJÚNS adv. v. destul.

ÎNDEAJUNS adv. destul, suficient, (reg.) bugăt, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.)

Intrare: îndeajuns
îndeajuns adverb
  • silabație: în-de-a-juns
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • îndeajuns
  • ‑ndeajuns
  • silabație: în-de-a-juns
compus
Surse flexiune: IVO-III
  • în deajuns
  • ‑n deajuns
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndeajuns în deajuns

etimologie:

  • În + de (1.) + ajuns
    surse: DEX '09 DEX '98