13 definiții pentru încredința


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încredința [At: COD. VOR. 103/5-6 / V: (cscj) i / Pzi: ez / E: în- + credință] 1-3 vt A da în grijă cuiva (un secret) (o misiune importantă sau) protecția unei persoane. Si: a încrede (6-8), a confia. 4-5 vr A avea încredere (deplină) în cineva Si: a se încrede (2-3). 6-7 A se încrede (4-5). 8 vrr (Înv) A-și jura credință. 9-10 vtrr (Reg) A (se) logodi. 11-12 vtr A (se) adeveri. 13-14 vtr A (se) convinge de ceva sau de cineva Si: a (se) încrede (11-12). 15-16 vtr A (se) garanta ceva. 17-18 vtr A (se) confirma cuiva ceva. 19-20 vtr A (se) converti la o religie. 21 vt A făgădui ceva în mod solemn.

ÎNCREDINȚÁ, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.

ÎNCREDINȚÁ, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.

ÎNCREDINȚÁ, încredințez, vb. I. 1. Tranz. (Urmat de determinări în dativ) A da ceva ori pe cineva în grija, în seama sau în păstrarea cuiva demn de încredere; a preda. Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351. ♦ (Cu privire la o taină) A împărtăși cuiva cu toată încrederea. (Poetic) Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29. 2. Refl. A se convinge de ceva. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63. 3. Tranz. A confirma, a asigura. Tu, în carne și oase? – S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R. 12. Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 6. Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952. ◊ Absol. Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55.

A ÎNCREDINȚÁ ~éz tranz. 1) A face să se încredințeze. 2) (ființe sau obiecte) A da să îngrijească sau să păzească (având încredere deplină). 3) (gânduri, frământări sufletești, intimități etc.) A comunica în mod confidențial; a destăinui; a confia. ~ cuiva secretul. /în + credință

A SE ÎNCREDINȚÁ mă ~éz 1. tranz. (urmat de o propoziție completivă) 1) A ajunge să fie convins; a-și da seama; a se convinge. 2) A ajunge să fie sigur (după anumite măsuri de precauție); a căpăta siguranță; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /în + credință

încredințà v. 1. a asigura: te pot încredința că e adevărat; 2. a lăsa în grija cuiva: i-am încredințat toată averea. [V. credință].

încredințéz v. tr. (d. credință). Las în credința, în grija cuĭva: a încredința cuĭva un lucru ca să-l păstreze. Asigur, conving: te încredințez că așa e. V. refl. Mă asigur, mă conving: m’am încredințat de adevăr, că așa e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încredințá (a ~) vb., ind. prez. 3 încredințeáză

încredințá vb., ind. prez. 1 sg. încredințéz, 3 sg. și pl. încredințeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREDINȚÁ vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda. 3. v. destăinui. 4. v. asigura. 5. v. convinge. 6. a se convinge, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)

ÎNCREDINȚÁ vb. v. adeveri, arăta, atesta, baza, bizui, certifica, confirma, conta, demonstra, dovedi, fundamenta, încrede, întări, întemeia, logodi, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține.

ÎNCREDINȚA vb. 1. a da, a înmîna, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a lăsa, a preda, (franțuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.) 4. a asigura, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 5. a (se) asigura, a (se) convinge, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 6. a se convinge, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)

încredința vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. BAZA. BIZUI. CERTIFICA. CONFIRMA. CONTA. DEMONSTRA. DOVEDI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. LOGODI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE.

Intrare: încredința
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încredința
  • ‑ncredința
  • încredințare
  • ‑ncredințare
  • încredințat
  • ‑ncredințat
  • încredințatu‑
  • ‑ncredințatu‑
  • încredințând
  • ‑ncredințând
  • încredințându‑
  • ‑ncredințându‑
singular plural
  • încredințea
  • ‑ncredințea
  • încredințați
  • ‑ncredințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încredințez
  • ‑ncredințez
(să)
  • încredințez
  • ‑ncredințez
  • încredințam
  • ‑ncredințam
  • încredințai
  • ‑ncredințai
  • încredințasem
  • ‑ncredințasem
a II-a (tu)
  • încredințezi
  • ‑ncredințezi
(să)
  • încredințezi
  • ‑ncredințezi
  • încredințai
  • ‑ncredințai
  • încredințași
  • ‑ncredințași
  • încredințaseși
  • ‑ncredințaseși
a III-a (el, ea)
  • încredințea
  • ‑ncredințea
(să)
  • încredințeze
  • ‑ncredințeze
  • încredința
  • ‑ncredința
  • încredință
  • ‑ncredință
  • încredințase
  • ‑ncredințase
plural I (noi)
  • încredințăm
  • ‑ncredințăm
(să)
  • încredințăm
  • ‑ncredințăm
  • încredințam
  • ‑ncredințam
  • încredințarăm
  • ‑ncredințarăm
  • încredințaserăm
  • ‑ncredințaserăm
  • încredințasem
  • ‑ncredințasem
a II-a (voi)
  • încredințați
  • ‑ncredințați
(să)
  • încredințați
  • ‑ncredințați
  • încredințați
  • ‑ncredințați
  • încredințarăți
  • ‑ncredințarăți
  • încredințaserăți
  • ‑ncredințaserăți
  • încredințaseți
  • ‑ncredințaseți
a III-a (ei, ele)
  • încredințea
  • ‑ncredințea
(să)
  • încredințeze
  • ‑ncredințeze
  • încredințau
  • ‑ncredințau
  • încredința
  • ‑ncredința
  • încredințaseră
  • ‑ncredințaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încredința încredințare încredințat

  • 1. tranzitiv A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: preda 3 exemple
    exemple
    • Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60.
      surse: DLRLC
    • Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129.
      surse: DLRLC
    • Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A împărtăși cuiva o taină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împărtăși un exemplu
      exemple
      • poetic Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A confirma, a garanta cuiva ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asigura confirma garanta 4 exemple
    exemple
    • Tu, în carne și oase? – S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R. 12.
      surse: DLRLC
    • Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 6.
      surse: DLRLC
    • Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952.
      surse: DLRLC
    • absolut Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se convinge de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: convinge 4 exemple
      exemple
      • Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109.
        surse: DLRLC
      • Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52.
        surse: DLRLC
      • Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171.
        surse: DLRLC
      • Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv reciproc regional A (se) logodi.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: logodi

etimologie:

  • În + credință
    surse: DEX '98 DEX '09