13 definiții pentru încrede


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încrede [At: CORESI, EV. 276/23 / Pzi: încred, (înv) încrez / Cj: 3 să ~eadă, (înv) să ~ea / E: în- + crede] 1 vt (Îvr) A socoti că cineva este drept. 2-3 vr A se încredința (4-5). 4 vr A se bizui pe cineva sau pe ceva Si: a conta, a se încredința 5 vr A da cuiva crezare Si: a se încredința (7). 6-8 vt (Îvp) A încredința (1-3). 9-10 vr A pune temei (pe cinstea sau) pe sinceritatea cuiva Si: (înv) a se încredincioșa (1-2). 11-12 vtr (Rar) A se încredința (13-14). 13 vtf (Înv) A face pe cineva să treacă la altă religie Si: a converti, (înv) a încredincioșa (3). 14-15 vr (Pop) A avea încredere (prea mare) în forțele proprii. 16 vr (Pop) A se fuduli.

ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede.

ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede.

ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. (Urmat de determinări în dativ sau, mai ales, introduse prin prep. «în») A crede, a avea încredere în cineva, a se bizui pe cineva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a conta pe cineva. Încrede-te lui, cum te-ai încrezut în mine! ISPIRESCU, L. 21. Cutezătorul ce se încredea perfidelor unde. EMINESCU, N. 33. ♦ (Mai ales în construcții negative) A crede spusele cuiva, a da crezare, a-i veni cuiva să creadă. I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Tu ești, inima-mi spune, și tot nu mă încred. ALECSANDRI, T. II 129. 2. Tranz. (Învechit, azi în poezie) A da sau a lăsa ceva cu toată încrederea în seama cuiva; a încredința cuiva ceva. De-o fi, bade, să ghicești, Îți încred o bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil – de-o fi cu bine – Ți-l dau ție Să mi-l crești! COȘBUC, P. I 203. Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179. ◊ Refl. (Poetic) Barca se-ncrede în sînul mării, Luna-ntr-al nopții car zburător. ALECSANDRI, O. 149.

A SE ÎNCRÉDE mă încréd intranz. 1) A avea (toată) nădejdea. Mă încred în tine. 2) (mai ales în construcții negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o părere exagerată despre sine; a se supraevalua. /în + a crede

încrede v. a se lăsa în buna credința altuia, a-și pune credința în: încrede-te în el.

încréd, -crezút, a -créde v. tr. (d. cred). Încredințez, predaŭ (Vechĭ). V. refl. Am încredere, mă sprijin pe credința (fidelitatea) altuĭa: mă încred în cineva (saŭ cuĭva).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încréde (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încréde, 1 pl. ne încrédem, imperf. 3 sg. se încredeá, perf. s. 3 sg. se încrezú; conj. prez. 3 se încreádă; ger. încrezấndu-se; part. încrezút corectată

încréde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încréd, imperf. 3 sg. încredeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încreádă; part. încrezút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCRÉDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini. (Te poți ~ în mine!) 3. v. crede. 4. v. îngâmfa.

ÎNCRÉDE vb. v. asigura, da, încredința, înmâna, întinde, preda, remite, transmite.

ÎNCREDE vb. 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Pe ce se ~ el?) 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini. (Te poți ~ în mine!) 3. a crede. (Mă ~ în tine!)

încrede vb. v. ASIGURA. DA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE.

Intrare: încrede
verb (VT607)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrede
  • ‑ncrede
  • încredere
  • ‑ncredere
  • încrezut
  • ‑ncrezut
  • încrezutu‑
  • ‑ncrezutu‑
  • încrezând
  • ‑ncrezând
  • încrezându‑
  • ‑ncrezându‑
singular plural
  • încrezi
  • ‑ncrezi
  • încrede-
  • ‑ncrede-
  • încredeți
  • ‑ncredeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încred
  • ‑ncred
  • încrez
  • ‑ncrez
(să)
  • încred
  • ‑ncred
  • încrez
  • ‑ncrez
  • încredeam
  • ‑ncredeam
  • încrezui
  • ‑ncrezui
  • încrezusem
  • ‑ncrezusem
a II-a (tu)
  • încrezi
  • ‑ncrezi
(să)
  • încrezi
  • ‑ncrezi
  • încredeai
  • ‑ncredeai
  • încrezuși
  • ‑ncrezuși
  • încrezuseși
  • ‑ncrezuseși
a III-a (el, ea)
  • încrede
  • ‑ncrede
(să)
  • încrea
  • ‑ncrea
  • încrea
  • ‑ncrea
  • încredea
  • ‑ncredea
  • încrezu
  • ‑ncrezu
  • încrezuse
  • ‑ncrezuse
plural I (noi)
  • încredem
  • ‑ncredem
(să)
  • încredem
  • ‑ncredem
  • încredeam
  • ‑ncredeam
  • încrezurăm
  • ‑ncrezurăm
  • încrezuserăm
  • ‑ncrezuserăm
  • încrezusem
  • ‑ncrezusem
a II-a (voi)
  • încredeți
  • ‑ncredeți
(să)
  • încredeți
  • ‑ncredeți
  • încredeați
  • ‑ncredeați
  • încrezurăți
  • ‑ncrezurăți
  • încrezuserăți
  • ‑ncrezuserăți
  • încrezuseți
  • ‑ncrezuseți
a III-a (ei, ele)
  • încred
  • ‑ncred
(să)
  • încrea
  • ‑ncrea
  • încrea
  • ‑ncrea
  • încredeau
  • ‑ncredeau
  • încrezu
  • ‑ncrezu
  • încrezuseră
  • ‑ncrezuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrede încredere

  • 1. reflexiv A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bizui conta 2 exemple
    exemple
    • Încrede-te lui, cum te-ai încrezut în mine! ISPIRESCU, L. 21.
      surse: DLRLC
    • Cutezătorul ce se încredea perfidelor unde. EMINESCU, N. 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. popular A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: fuduli supraevalua
    • 1.2. A crede spusele cuiva, a da crezare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crede 2 exemple
      exemple
      • I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84.
        surse: DLRLC
      • Tu ești, inima-mi spune, și tot nu mă încred. ALECSANDRI, T. II 129.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit popular A încredința ceva cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încredința 3 exemple
    exemple
    • De-o fi, bade, să ghicești, Îți încred o bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil – de-o fi cu bine – Ți-l dau ție Să mi-l crești! COȘBUC, P. I 203.
      surse: DLRLC
    • Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179.
      surse: DLRLC
    • reflexiv poetic Barca se-ncrede în sînul mării, Luna-ntr-al nopții car zburător. ALECSANDRI, O. 149.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + crede
    surse: DEX '98 DEX '09