14 definiții pentru încăpățâna încăpățina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încăpățâna vr [At: SLAVICI, N. II, 124 / V: (reg) ~țina / E: în- + căpățână] 1 A persista cu îndârjire într-o comportare voluntară, neținând seama (de piedici sau) de opiniile celorlalți Si: (pop) a se îndărătnici (1-2). 2-3 A se ambiționa (într-o activitate pentru atingerea unui scop sau) pentru o idee.

ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână.

ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână.

A SE ÎNCĂPĂȚÂNÁ mă ~éz intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se îndărătnici; a se ambiționa. Se ~ează fără motiv. /în + căpățână

încăpățânà v. a vrea cu încăpățânare.

încăpățina v vz încăpățâna

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățâna.

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățâna.

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățîna.

ÎNCĂPĂȚÎNÁ, încăpățînez, vb. I. Refl. A ține morțiș, a insista cu îndîrjire să facă ceva, a persista, a stărui (îndărătnic) într-o atitudine sau într-o idee; a se îndărătnici. Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42. Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140. – Variantă: încăpățina (SLAVICI, O. I 162) vb. I.

încăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Fac încăpățînat. V. refl. Mă fac încăpățînat, nu cedez ideilor saŭ voințeĭ altuĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încăpățâná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încăpățâneáză

încăpățâná vb., ind. prez. 1 sg. încăpățânéz, 3 sg. și pl. încăpățâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂPĂȚÂNÁ vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi, (reg.) a se încâina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiționa, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)

ÎNCĂPĂȚÎNA vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi, (reg.) a se încîina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiționa, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...)

Intrare: încăpățâna
încăpățâna verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățânare
  • ‑ncăpățânare
  • încăpățânat
  • ‑ncăpățânat
  • încăpățânatu‑
  • ‑ncăpățânatu‑
  • încăpățânând
  • ‑ncăpățânând
  • încăpățânându‑
  • ‑ncăpățânându‑
singular plural
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpățânez
  • ‑ncăpățânez
(să)
  • încăpățânez
  • ‑ncăpățânez
  • încăpățânam
  • ‑ncăpățânam
  • încăpățânai
  • ‑ncăpățânai
  • încăpățânasem
  • ‑ncăpățânasem
a II-a (tu)
  • încăpățânezi
  • ‑ncăpățânezi
(să)
  • încăpățânezi
  • ‑ncăpățânezi
  • încăpățânai
  • ‑ncăpățânai
  • încăpățânași
  • ‑ncăpățânași
  • încăpățânaseși
  • ‑ncăpățânaseși
a III-a (el, ea)
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
(să)
  • încăpățâneze
  • ‑ncăpățâneze
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățână
  • ‑ncăpățână
  • încăpățânase
  • ‑ncăpățânase
plural I (noi)
  • încăpățânăm
  • ‑ncăpățânăm
(să)
  • încăpățânăm
  • ‑ncăpățânăm
  • încăpățânam
  • ‑ncăpățânam
  • încăpățânarăm
  • ‑ncăpățânarăm
  • încăpățânaserăm
  • ‑ncăpățânaserăm
  • încăpățânasem
  • ‑ncăpățânasem
a II-a (voi)
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
(să)
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
  • încăpățânarăți
  • ‑ncăpățânarăți
  • încăpățânaserăți
  • ‑ncăpățânaserăți
  • încăpățânaseți
  • ‑ncăpățânaseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
(să)
  • încăpățâneze
  • ‑ncăpățâneze
  • încăpățânau
  • ‑ncăpățânau
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățânaseră
  • ‑ncăpățânaseră
încăpățina verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpăținare
  • ‑ncăpăținare
  • încăpăținat
  • ‑ncăpăținat
  • încăpăținatu‑
  • ‑ncăpăținatu‑
  • încăpăținând
  • ‑ncăpăținând
  • încăpăținându‑
  • ‑ncăpăținându‑
singular plural
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpăținez
  • ‑ncăpăținez
(să)
  • încăpăținez
  • ‑ncăpăținez
  • încăpăținam
  • ‑ncăpăținam
  • încăpăținai
  • ‑ncăpăținai
  • încăpăținasem
  • ‑ncăpăținasem
a II-a (tu)
  • încăpăținezi
  • ‑ncăpăținezi
(să)
  • încăpăținezi
  • ‑ncăpăținezi
  • încăpăținai
  • ‑ncăpăținai
  • încăpăținași
  • ‑ncăpăținași
  • încăpăținaseși
  • ‑ncăpăținaseși
a III-a (el, ea)
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
(să)
  • încăpățineze
  • ‑ncăpățineze
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpățină
  • ‑ncăpățină
  • încăpăținase
  • ‑ncăpăținase
plural I (noi)
  • încăpăținăm
  • ‑ncăpăținăm
(să)
  • încăpăținăm
  • ‑ncăpăținăm
  • încăpăținam
  • ‑ncăpăținam
  • încăpăținarăm
  • ‑ncăpăținarăm
  • încăpăținaserăm
  • ‑ncăpăținaserăm
  • încăpăținasem
  • ‑ncăpăținasem
a II-a (voi)
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
(să)
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
  • încăpăținarăți
  • ‑ncăpăținarăți
  • încăpăținaserăți
  • ‑ncăpăținaserăți
  • încăpăținaseți
  • ‑ncăpăținaseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
(să)
  • încăpățineze
  • ‑ncăpățineze
  • încăpăținau
  • ‑ncăpăținau
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpăținaseră
  • ‑ncăpăținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încăpățâna încăpățânare încăpățina încăpăținare

  • 1. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: persista stărui îndărătnici 2 exemple
    exemple
    • Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42.
      surse: DLRLC
    • Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ambiționa

etimologie:

  • În + căpățână
    surse: DEX '98 DEX '09