10 definiții pentru împăuna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăuna [At: RUSSO, S. 103 / V: păuna, păuni / P: ~pă-u~ / Pzi: ~nez / E: în- +păun cf fr pavaner] 1 vt A pune pene (de păun) la pălărie. 2 vt (Pex) A împodobi. 3 vt (Pex) A împestrița. 4 vr (Fig) A se făli.

ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner).

ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner).

ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face paradă (de ceva); a se fuduli, a se făli (cu ceva ce aparține altuia). S-a împăunat cu un trofeu pe care nu l-a dobîndit el. Steagul fusese cucerit, de un soldat. PAS, L. I 328. Auzind băiatul nostru că ucigașii lui se împăunau cu isprăvile sale, se scîrbi foarte mult. POPESCU, B. II 103.

A SE ÎMPĂUNÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul (ca un păun); a se înfumura; a se îngâmfa. ~ cu succesele altuia. 2) A-și da importanță; a se umfla în pene; a se semeți; a se înfumura; a se îngâmfa. [Sil. -pă-u-] /în + păun

împăunéz (mă) v. refl. (d. păun). Mă fudulesc cu, mă îngînf de: se împăunează cu numele de nobil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză

împăuná vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 1 sg. împăunéz, 3 sg. și pl. împăuneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împăunéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂUNÁ vb. v. îngâmfa.

ÎMPĂUNA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împăuna, împăunez v. r. a se făli, a se mândri, a se fuduli

Intrare: împăuna
  • silabație: îm-pă-u-na
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăuna
  • ‑mpăuna
  • împăunare
  • ‑mpăunare
  • împăunat
  • ‑mpăunat
  • împăunatu‑
  • ‑mpăunatu‑
  • împăunând
  • ‑mpăunând
  • împăunându‑
  • ‑mpăunându‑
singular plural
  • împăunea
  • ‑mpăunea
  • împăunați
  • ‑mpăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăunez
  • ‑mpăunez
(să)
  • împăunez
  • ‑mpăunez
  • împăunam
  • ‑mpăunam
  • împăunai
  • ‑mpăunai
  • împăunasem
  • ‑mpăunasem
a II-a (tu)
  • împăunezi
  • ‑mpăunezi
(să)
  • împăunezi
  • ‑mpăunezi
  • împăunai
  • ‑mpăunai
  • împăunași
  • ‑mpăunași
  • împăunaseși
  • ‑mpăunaseși
a III-a (el, ea)
  • împăunea
  • ‑mpăunea
(să)
  • împăuneze
  • ‑mpăuneze
  • împăuna
  • ‑mpăuna
  • împăună
  • ‑mpăună
  • împăunase
  • ‑mpăunase
plural I (noi)
  • împăunăm
  • ‑mpăunăm
(să)
  • împăunăm
  • ‑mpăunăm
  • împăunam
  • ‑mpăunam
  • împăunarăm
  • ‑mpăunarăm
  • împăunaserăm
  • ‑mpăunaserăm
  • împăunasem
  • ‑mpăunasem
a II-a (voi)
  • împăunați
  • ‑mpăunați
(să)
  • împăunați
  • ‑mpăunați
  • împăunați
  • ‑mpăunați
  • împăunarăți
  • ‑mpăunarăți
  • împăunaserăți
  • ‑mpăunaserăți
  • împăunaseți
  • ‑mpăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împăunea
  • ‑mpăunea
(să)
  • împăuneze
  • ‑mpăuneze
  • împăunau
  • ‑mpăunau
  • împăuna
  • ‑mpăuna
  • împăunaseră
  • ‑mpăunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăuna împăunare

  • 1. A se făli, a se mândri, a se fuduli.
    exemple
    • S-a împăunat cu un trofeu pe care nu l-a dobîndit el. Steagul fusese cucerit, de un soldat. PAS, L. I 328.
      surse: DLRLC
    • Auzind băiatul nostru că ucigașii lui se împăunau cu isprăvile sale, se scîrbi foarte mult. POPESCU, B. II 103.
      surse: DLRLC

etimologie: