ÎMPĂUNA, împăunez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face paradă (de ceva); a se fuduli, a se făli (cu ceva ce aparține altuia). S-a împăunat cu un trofeu pe care nu l-a dobîndit el. Steagul fusese cucerit, de un soldat. PAS, L. I 328. Auzind băiatul nostru că ucigașii lui se împăunau cu isprăvile sale, se scîrbi foarte mult. POPESCU, B. II 103.