7 intrări
43 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
- etimologice (4)
- specializate (3)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘUI1, ȘUIE, șui, șuie, adj. (Reg. și fam.) Subțire; zvelt; mlădios. – Et. nec.
ȘUI2, ȘUIE, șui, șuie, adj. (Fam.) 1. Strâmb; diform. 2. Zănatic, țicnit; nătâng. – Din sl. šuj.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUI2, ȘUIE, șui, șuie, adj. (Fam.) 1. Strâmb; diform. 2. Zănatic, țicnit; nătâng. – Din sl. šuj.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șui6, șuie [At: LB / V: (reg) șoi (Pl: șoaie) sn, șul s / Pl: ~uri sn, ~ smf, a / E: mg suly, süly, sujj] 1 sn (Med; Trs; Ban) Astm (1). 2 sn (Med; Mol; Trs) Emfizem pulmonar. 3 sn (Med; Trs; șîs ~ul cel orb) Artrită. 4 sn (Med; Trs) Gută1 (4). 5 sn (Med; Trs) Cancer (1). 6 sn (Med; Trs) Scrofuloză. 7 sn (Med; Trs) Sifilis. 8 sn (Med; Ban; lpl) Hemoroizi. 9 sn (Med; reg) Fistulă (1). 10 sn (Med; Trs) Cangrenă. 11-12 smf, a (Ban) (Persoană) care suferă de astm Si: astmatic. 13-14 smf, a (Reg) (Persoană) care suferă de tuberculoză Si: tuberculos. 15 a (Reg; d. cai) Care respiră cu greutate. 16 a (Trs; d. cai) Care are răni pe corp. 17 a (Reg; d. cai) Care are capul diform.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui3 s [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] 1 (Mun; îe) A face ~ și pui A face să dispară. 2 (Olt; îae) A ascunde (nelăsând nici o urmă) o greșeală, o faptă incorectă, necinstită etc. 3 (Olt; îae) A mitui. 4 (Reg; csnp; îe) A duce (pe cineva) ~ și pui A duce (pe cineva) pe sus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui2 sn [At: REV. CRIT. III, 170 / Pl: ~ / E: etc] (Trs; Mar) Retevei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui1 sm [At: ALR I, 1885/200 / Pl: ~ / E: nct] (Ent; reg) Car (Anobium pertinax).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui4 s [At: A III, 17/ Pl: ? / E: nct] (Reg) Lingură mare cu care se scoate jintuiala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui7, șuie a [At: CIHAC II, 395 / Pl: ~ / E: vsl шоуй „stâng”] (Reg; fam) 1 Strâmb. 2 Diform (1). 3 Care este smintit Si: (reg) țicnit, zănatic. 4 Care este prost Si: (reg) nătâng. 5 (D. cai) Nărăvaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui8, șuie [At: POLIZU / Pl: ~ / E: nct] 1 a (Mun) Care este zvelt Si: grațios, mlădios, subțire, suplu. 2 a (Mun; rar) Mic. 3 sn (Reg) Semn făcut la urechea oilor, prin tăierea unei șuvițe (6) subțiri, pentru a putea fi recunoscute Si: (reg) șuiat (1), șuietură1. 4 sf (Reg) Pește nedefinit mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUI1, ȘUIE, șui, șuie, adj. (Reg.) Subțire; zvelt; mlădios. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘUI3, ȘUIE, șui, șuie, adj. Care nu-i întreg la minte; zănatic. Am trîntit... în spinarea unui arlechin șui o largă purpură imperială. CARAGIALE, O. III 261. Prost ca gardul de răchită, Șui ca clanța de la ușă. EMINESCU, L. P. 125. Îi șui... n-are toate grăunțele în cap. ȘEZ. IX 149. ◊ (Substantivat) M-ai lăsat de rîsul unui șui ca Ivan. CREANGĂ, P. 318.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUI2, ȘUIE, șui, șuie, adj. (Despre ființe) Subțire, zvelt; (despre plante și părți ale lor) mlădios. Era un vlăjgan cam înalt, șui, cu capul mic, nas ascuțit. CAMIL PETRESCU, O. II 14. Măruntă și șuie, cu încheieturi gingaș strunguite la mîini și picioare. M. I. CARAGIALE, C. 126. [Cerbul] se ivește un minut prin cîmpie... cu trupul șui și elegant. ODOBESCU, S. III 136. În insula cea pustie și prigorită de soarele african, abia se zăreau cîțiva copaci din aceia cu ramurile-nalte și șuie, care se cheamă palmi. id. ib. 251. ♦ (Despre obiecte) îngust. Pe scîndura șui s-a poticnit... Dar cît ai clipi a fost iar în picioare. POPA, V. 317. ♦ (Neobișnuit, despre priviri) Pătrunzător, ascuțit. P-un copac înalt să suie, Pe-ntinsori de codri negri aruncînd privirea șuie, În adîncă depărtare el văzu zare de foc. EMINESCU, L. P. 126.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUI1 s. n. Nume dat de popor la diferite boli grele (cancer, sifilis etc.). (în imprecații) Mînca-te-ar șuiul!
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUI2 șuie adj. și substantival fam. Care este lipsit de judecată sănătoasă; tulburat la cap; zălud; zurliu; tuieș. /<sl. šuj
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘUI1 șuie adj. reg. (despre ființe) Care este grațios și ușor în mișcări; mlădios. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) șuĭ n., pl. urĭ (d. șuĭ 2). Mold. Trans. Enfizemă pulmonară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) șuĭ, -ĭe adj. (vsl. šuĭ, stîng, „pornit la stînga”. Cp. cu stîngacĭ și sinistru). Fam. Cam nebun, șuchet, țicnit, tuĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) șuĭ, -ĭe adj. (cp. cu ceh. šuhaj, om supțire). Munt. Zvelt: trup șuĭ. Zvelt: trup șuĭ. V. șuĭeț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoi1 sn vz șui6
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuiu1 sna [At: VARONE, J. R. 50 / Pl: ~ri / E: nct] (Mun) 1 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută șuiul1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuiu2 sna [At: ALR SN V h 1309/414 / E: nct] (Mol; îlav) De-a ~ Alunecând pe gheață.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șul s vz șui6
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuiu a. și m. subțire și înalt (vorbind de oameni și de cai): cu trupul șuiu și elegant OD. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuiu a. și m. Mold. țicnit, nebun: m’ai lăsat de râsul unui șuiu CR. [Slav, ȘUI, stâng (lit. stângaciu, într’o parte)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuiu n. Mold. Tr. boală băbească numită și năglugă. [Vorbă identică cu cea precedentă: lit. boală sinistră].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șui (reg., fam.) adj. m., pl. șui; f. sg. și pl. șuie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șui (reg., fam.) adj. m., pl. șui; f. sg. și pl. șuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șui (zvelt; strâmb; nătâng) adj. m., pl. șui; f. sg. și pl. șuie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘUI adj. v. astmatic, diform, hidos, hâd monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, subțiratic, subțire, suplu, urât, zvelt.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘUI adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘUI s. v. artrită, astmă, cancer, emfizem pulmonar, gută, hemoroizi, lues, neoplasm, podagră, retevei, scrofule, scrofuloză, scurtătură, sifilis, tumoare malignă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șui adj. v. ASTMATIC. DIFORM. HIDOS. HÎD. MONSTRUOS. POCIT. RESPINGĂTOR. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. SUBȚIRATIC. SUBȚIRE. SUPLU. URÎT. ZVELT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șui s. v. ARTRITĂ. ASTMĂ. CANCER. EMFIZEM PULMONAR. GUTĂ. HEMOROIZI. LUES. NEOPLASM. PODAGRĂ. RETEVEI. SCROFULE. SCROFULOZĂ. SCURTĂTURĂ. SIFILIS. TUMOARE MALIGNĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șui adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șui (-ie), adj. – Zăpăcit, flușturatic. Origine incertă. Poate din sl. šuĭ „sinistru” (Cihac, II, 396; Șeineanu, Semasiol., 104), cf. pol. szuja „mizerabil”. După Bogrea, Dacor., IV, 849, din rut. šuja „neisprăvit”, care este același cuvînt pol.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui (șuiesc, șuit), vb. – A fluiera, a bîzîi. Creație expresivă, probabil în loc *șiui, cf. chiui, țiui. – Der. șuet, s. n. (susur, murmur).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui (-ie), adj. – Subțire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati „a subția”. Legătura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigură. – Der. șuia, vb. refl. (a subția); șuieț, adj. (delicat); șuiat, adj. (subțire, se zice despre fierul de marcat); șuierătură, s. f. (fier de marcat); șuiță, s. f. (varietate de marmotă, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg. šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai puțin sigură).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui (șuiuri), s. n. – (Trans., Mold.) Astmă. Mag. süly „artrită” (Candrea; Gáldi, Dict., 159).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șui6, șuie, adj., s.n. și f. (reg.) 1. (adj.) zvelt, subțire; îngust, mic; înalt, mlădios. 2. (s.n.) semn făcut la urechea oilor. 3. (s.f.) nume de pește.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui1, șui, s.m. (reg.) insectă mică și dăunătoare care trăiește în lemn și-l roade; car.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui3, șuie, s.n. (reg.) lingură mare cu care se scoate jintuiala.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ȘUI adj. (strîmb). 1. Șuiul (Vr; Buc).; 2. + -ic(ă): Șuic/a, boier 1521 – 29 (P Gov f° 14 vo); -ă paharnic, (BCI IX 30; 16 B I 33); – olt., 1622 (RI VI 244); – vornic (Cat); – pîrcălab (Mus 30); – sătean (17 B I 219, II 413) etc. 3. Șuici s (Argeș).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
șui, -e, șui, -e adj. 1. strâmb, diform 2. zănatic, țicnit; nătâng
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M78) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A120) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A120) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
șui, șuiurisubstantiv neutru
- 1. Nume dat de popor la diferite boli grele (cancer, sifilis etc.). DLRLC
- (În imprecații) Mînca-te-ar șuiul! DLRLC
-
șui, șuieadjectiv
-
- Am trîntit... în spinarea unui arlechin șui o largă purpură imperială. CARAGIALE, O. III 261. DLRLC
- Prost ca gardul de răchită, Șui ca clanța de la ușă. EMINESCU, L. P. 125. DLRLC
- Îi șui... n-are toate grăunțele în cap. ȘEZ. IX 149. DLRLC
- M-ai lăsat de rîsul unui șui ca Ivan. CREANGĂ, P. 318. DLRLC
-
etimologie:
- šuj DEX '09
șui, șuieadjectiv
-
- Era un vlăjgan cam înalt, șui, cu capul mic, nas ascuțit. CAMIL PETRESCU, O. II 14. DLRLC
- Măruntă și șuie, cu încheieturi gingaș strunguite la mîini și picioare. M. I. CARAGIALE, C. 126. DLRLC
- [Cerbul] se ivește un minut prin cîmpie... cu trupul șui și elegant. ODOBESCU, S. III 136. DLRLC
- În insula cea pustie și prigorită de soarele african, abia se zăreau cîțiva copaci din aceia cu ramurile-nalte și șuie, care se cheamă palmi. ODOBESCU, S. III 251. DLRLC
- 1.1. Despre obiecte: îngust. DLRLCsinonime: îngust
- Pe scîndura șuie s-a poticnit... Dar cît ai clipi a fost iar în picioare. POPA, V. 317. DLRLC
-
- 1.2. Despre priviri: ascuțit, pătrunzător. DLRLCsinonime: ascuțit pătrunzător
- P-un copac înalt să suie, Pe-ntinsori de codri negri aruncînd privirea șuie, În adîncă depărtare el văzu zare de foc. EMINESCU, L. P. 126. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98