zălezit¹ sn [At: N. LEON, MED. 147 / V: ziliz~ / Pl: ~uri / E: zălezi] (Mol) Atrepsie.

zălezit², ~ă a [At: DL / V: ~etit, ~laz~, ~lăzât, ~lăz~, ~lezât, zel~ / Pl: ~iți, ~e / E: zălezi] (Reg) 1 Obosit. 2 Slab. 3 Amărât (5). 4 (Pex) Bolnăvicios (1). 5 Somnoros (1). 6 Buimăcire.

zălezit, -ă adj. (reg.) Care este slăbit, fară vlagă; care este obosit. • pl. -ți, -te. /v. zălezi.

ZĂLEZIT, -Ă, zăleziți, -te, adj. (Regional) Slab, fără vlagă.

ZĂLEZIT, -Ă, zăleziți, -te, adj. (Reg.) Slab, fără vlagă; amărît. – V. zălezi.

zălezít și zilizít n., pl. urĭ. Atrepsie.

zălazit, ~ă a vz zălezit²

zălăzât, ~ă a vz zălezit²

zălăzit, ~ă a vz zălezit²

zăleji v vz zălezi

zăletit², ~ă a vz zălezit²

zălezât, ~ă a vz zălezit²

zălezi vi [At: SCRIBAN, D. / V: ~eji, zilizi / Pzi: ~zesc / E: nct] (Reg; mai ales în Mol) 1 A obosi. 2 A slăbi.

zelezit, ~ă a vz zălezit²

zilizi v vz zălezi

zilizit sn vz zălezit¹

zălezi vb. IV. intr. (reg.) A obosi; a zăcea; a slăbi. • prez.ind. -esc. /cf. ucr. залезати, rus залезатъ.

ZĂLEZI, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A zăcea; a slăbi.

ZĂLEZI, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Comp. ucr. zaležaty, rus zaležat’.

zălezésc v. tr. (cp. cu rut. za-lizátĭ, -lazitĭ, a se tîrî). Mold. (Tec.). Ostenesc prea mult: zălezit de drum și chinuit de străjĭ. – Aĭurea și zilizésc. V. strepezesc.

zilizésc, zilizít, V. zălezesc.

zălezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezesc, 3 sg. zălezește, imperf. 1 zălezeam; conj. prez. 1 sg. să zălezesc, 3 să zălezească

zălezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezesc, imperf. 3 sg. zălezesc conj. prez. 3 să zălezeascâ

zălezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezesc, imperf. 3 sg. zălezea; conj. prez. 3 sg. și pl. zălezească

ZĂLEZIT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

zălezit adj. v. SFRIJIT. SLAB.

ZĂLEZI vb. v. boli, piroti, slăbi, tânji, zăcea.

zălezi vb. v. BOLI. PIROTI. SLĂBI. TÎNJI. ZĂCEA.

ZĂLEZIT² s. n. Atrofiere generalizată la nou-născuți. (din zălezi)

ZĂLEZI, zălezesc, vb. IV. 2. Tranz. (Mold., înv.) A obosi. (cf. zalisi și ucr. zalizati = a se tîrî)

ZILIZI, zilizesc, vb. IV. Tranz. (Mold., înv.) v. zălezi (2). (cf. zălezi (2))

zălezit, -ă, zăleziți, -te, (zălăzât), adj. – (reg.) 1. Obosit. 2. Amărât. 3. Bolnăvicios. 4. Schimonosit; așchimonie (Memoria, 2004): „Cat un vâj zălezit / De mamă, de tată, / De câne, de mâț...” (Antologie, 1980: 250; Borșa). – Din zălezi (DLRM, DEX, MDA).

zălezi, vb. refl. – (reg.) 1. A se obosi. 2. A se îmbolnăvi. 3. A se schilodi. – Et. nec. (MDA); cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat’ „a se târî” (Scriban, DLRM, DEX).