2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

zvâc, ~ă [At: POLIZU / Pl: ? / E: fo] 1-2 i, sn (Cuvânt care sugerează o) mișcare bruscă, precipitată, o săritură Si: țâști, țuști. 3 sna (Reg) Dans popular asemănător cu brâul nedefinit mai îndeaproape. 4 sna (Reg) Melodie după care se execută zvâcul (2). 5 sf (Reg) Femeie vioaie și harnică.

ZVÂC interj. Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

ZVÂC interj. Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

ZVÂC interj. ( se folosește pentru a reda zgomotul produs de o mișcare bruscă). /Onomat.

zvîc interj. Cuvînt care imită sau sugerează o mișcare bruscă, precipitată. ◊ (cu val. vb.) Sucea în loc, te cotea și zvîc în altă parte (BASS.). • /onomat.

ZVÎC interj. (Adesea cu valoare verbală) Onomatopee care sugerează o mișcare bruscă, o săritură precipitată, țîșnire etc.; țuști, țîști. Tocmai cînd credeai că o să pui mîna pe dînsul, sucea în loc, te cotea și zvîc! în altă parte. BASSARABESCU, la TDRG. ◊ (Substantivat, n.) Calul sări un zvîc înapoi, C. PETRESCU, A. R. 63.

zvîc, interj. care arată zvîcnirea uneĭ mașinĭ, uneĭ vine congestionate (d. zvîcnesc [ca zvîr, zbîr d. zvîrl, zbor] saŭ d. vsl. zvenkŭ, zvonkŭ, zgomot; bg. zvuk, zîngănit; sîrb. zvek, zvuk, zîngănit; rus. zvuk, bufnitură. V. sfîc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂC interj. v. țuști, zbughi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

svîc interj. – Exprimă ideea de start sau de zvîcnet. – Var. zvîc și der. Creație expresivă, cf. sfîr, sgîț, smîc.Der. svîcni, vb. (a bate, a palpita; a vibra; a se lansa, a se avînta), cu suf. expresiv -ni, cf. smîcni (după Cihac, II, 383, din sl. zvĕknąti „a suna”); svîcneală (var. svîcnitură), s. f. (zvîcnet, lovitură); svocoti, vb. (a zvîcni, a palpita); svoacă, s. f. (Trans., vărguță, vergea); (s)vîrcoli (var. Trans., (s)virgoli), vb. refl. (a se agita, a se zbate, a se zbuciuma; a se întoarce de pe o parte pe alta, a se încolăci o reptilă), de la o var. *svîrc, care nu se mai folosește (cf. sgîț-sgîlț-, fîț-fîrț-, hîc-hîrc- etc.), cu suf. expresiv -li (după Cihac, II, 557, din sl. kolo „roată”; după Weigand, Jb, XIX, 142 și Candrea, din bg. vărkolest „rotund”, bg. vărgaljam „a înfășura” din mag. vergelni, după Drăganu, Dacor., VI, 303; după Tiktin, din sl. zvrĕti, svrkniti „a se zvîrcoli”; dar, pe lîngă dificultățile fonetice, ideea de „a se întoarce” sau de „rotunjime” este secundară în cuvîntul rom.); svîrcoleală (var. svîrcolitură), s. f. (agitație, frămîntare).

Intrare: zvâc (interj.)
zvâc1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • zvâc
Intrare: zvâc (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvâc
  • zvâcul
  • zvâcu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zvâc
  • zvâcului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvâc

  • 1. Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură.
    exemple
    • Tocmai cînd credeai că o să pui mîna pe dînsul, sucea în loc, te cotea și zvîc! în altă parte. BASSARABESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Calul sări un zvîc înapoi, C. PETRESCU, A. R. 63.
      surse: DLRLC

etimologie: