opțiuni
  • info

19 definiții pentru țâști

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâști2 vi [At: ISPIRESCU, L. 35 / V: țiș~ / Pzi: ~tesc / E: țâști1] (Mun; Olt) 1-4 (D. ființe) A țâșni (5-8). 5-8 (D. lichide) A țâșni (1-4). 9 (Reg) A scuipa printre dinți.

țâști1 [At: ALECSANDRI, T. 413 / V: țâșt, țâst, țiști, țișt, țăști / Pl: (5-6) ~uri, (7-8) ~ / E: fo] 1 i (Adesea cu valoare predicativă; și repetat) Cuvânt care redă mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care apare rapid, dintr-o dată de undeva Si: ciuști1 (1), huști1 (1), smâc; tâlvâc, tulai1, țâbâști, țâștoc1 (1), zbughi, zvâc. 2 i Cuvânt care redă zgomotul produs de o mișcare bruscă. 3 i (Imt) Dispari! 4 i (Îf țiști) Cuvânt care redă izbucnirea bruscă a unui lichid care țâșnește de undeva. 5 sn (Mun) Săritură vioaie Si: (reg) saitoc, țâștoc1 (2). 6 sn (Mun) Săritură peste un obstacol. 7 sm (Pop) Copil1 (1). 8 sm (Pop) Băiețandru. 9 smi (Fam; îc) ~-bâști Om mic de statură, slab și care nu are astâmpăr. 10-11 smi (Fam; îac) Om (tânăr) neînsemnat. 12 smi (Fam; îac) Om de nimic Si: lichea, secătură. 13 smi (Fam; îac) Om aiurit.

ȚÂȘTI interj. 1) (se folosește pentru a sugera mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe sau pentru a reda zgomotul produs de o asemenea mișcare). 2) (se folosește pentru a reda izbucnirea bruscă a unui lichid). /Onomat.

A ȚÂȘTI ~esc intranz. 1) (despre lichide, vapori, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe; a izbucni; a țâșni. 2) (despre ființe) A intra sau a ieși repede și pe neașteptate. /Din țâști

țăști i vz țâști1

țâst2 i vz țâști1

țâșt i vz țâști1

țișt i vz țâști1

țiști2 v vz țâști2

țiști1 i vz țâști1

ȚIȘT interj. v. țîști.

ȚÎȘT interj. v. țîști.

ȚÎȘTI interj. (Și în forma țîșt) Cuvînt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare sau țîșnește (de) undeva. Fata se apropie iarăși și pasărea, tocmai cînd să puie mîna pe ea, țîșt! zboară pe bătătură. POPESCU, B. III 119. ◊ (Cu valoare verbală) N-apucă duhovnicul să deschidă cutia bine și țîști! din ea un șoricel. STĂNOIU, C. I 127. – Variante: țîșt, țișt (ALECSANDRI, la CADE) interj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țâști interj.

!țâști interj.

țâști/țâșt interj.

*țâști-bâști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂȘTI interj. huști!, (pop.) smâc! (Iepurele, ~! din vizuina lui.)

ȚÎȘTI interj. huști!, (pop.) smîc! (Iepurele, ~! din vizuina lui.)

Intrare: țâști
țâști interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țâști
țișt interjecție
interjecție (I10)
  • țișt
țăști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâșt interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țâșt
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâștiinterjecție

  • 1. Cuvânt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare sau țâșnește (de) undeva. DLRLC
    sinonime: huști smâc
    • format_quote Fata se apropie iarăși și pasărea, tocmai cînd să puie mîna pe ea, țîșt! zboară pe bătătură. POPESCU, B. III 119. DLRLC
    • format_quote cu valoare verbală N-apucă duhovnicul să deschidă cutia bine și țîști! din ea un șoricel. STĂNOIU, C. I 127. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.