ZULUM, zulumuri, s. n. (Înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.

zulum sn [At: IORGA, S. D. XVI, 203 / V: (reg) zol~ / Pl: ~uri / E: tc zulüm] (Trî) 1 Nedreptate. 2 Persecuție. 3 (Olt) Învălmășeală. 4 (Pex) Răscoală¹. 5 (Reg; îf zolum) Gălăgie (1).

zulum s.n. (turc. înv.) Neajuns. ♦ Ext. Nedreptate; persecuție. • pl. -uri. /<tc. zulüm.

ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.

ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism) Nedreptate. – Tc. zulüm.

ZULUM s. n. (Mold., ȚR) Nedreptate, strîmbătate, persecuție. A: Și făcîncl el multe zulumuri pen sate pe unde trecea, au venit raialele de s-au plîns. IM 1754, 78^r. Nepoftind zulumul săracilor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Un boiar mare ... se trufise, se mărise și făcea și zulumuri țărăi. R; POPESCU; cf. IM 1730, 110^r. Etimologie: tc. zulüm.

zulúm n., pl. urĭ (turc. zülüm [d. ar. zulm], nedreptate, tiranie, zalim și zalîm, tiranic; ngr. zulúmi, alb. sîrb. bg. zulum). L. V. Asuprire, tiranie, nedreptate: zulumu nu suferea (Beld. 4045).

zolum sn vz zulum

zulum (înv.) s. n., pl. zulumuri

zulum (înv.) s. n., pl. zulumuri

zulum s. n., pl. zulumuri

ZULUM s. v. inechitate, injustiție, nedreptate, neechitate, nejustiție, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

zulum s. v. INECHITATE. INJUSTIȚIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTIȚIE. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) 2. Răscoală, răzvrătire, revoltă. (din tc. zülüm, prin interm. sb. zulum)