13 definiții pentru zulum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZULÚM, zulumuri, s. n. (Înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.

zulum sn [At: IORGA, S. D. XVI, 203 / V: (reg) zol~ / Pl: ~uri / E: tc zulüm] (Trî) 1 Nedreptate. 2 Persecuție. 3 (Olt) Învălmășeală. 4 (Pex) Răscoală1. 5 (Reg; îf zolum) Gălăgie (1).

zulum s.n. (turc. înv.) Neajuns. ♦ Ext. Nedreptate; persecuție. • pl. -uri. /<tc. zulüm.

ZULÚM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.

ZULÚM, zulumuri, s. n. (Turcism) Nedreptate. – Tc. zulüm.

ZULUM s. n. (Mold., ȚR) Nedreptate, strîmbătate, persecuție. A: Și făcîncl el multe zulumuri pen sate pe unde trecea, au venit raialele de s-au plîns. IM 1754, 78r. Nepoftind zulumul săracilor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Un boiar mare ... se trufise, se mărise și făcea și zulumuri țărăi. R; POPESCU; cf. IM 1730, 110r. Etimologie: tc. zulüm.

zulúm n., pl. urĭ (turc. zülüm [d. ar. zulm], nedreptate, tiranie, zalim și zalîm, tiranic; ngr. zulúmi, alb. sîrb. bg. zulum). L. V. Asuprire, tiranie, nedreptate: zulumu nu suferea (Beld. 4045).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zulúm (înv.) s. n., pl. zulúmuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZULÚM s. v. inechitate, injustiție, nedreptate, neechitate, nejustiție, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

zulum s. v. INECHITATE. INJUSTIȚIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTIȚIE. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZULÚM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) 2. Răscoală, răzvrătire, revoltă. (din tc. zülüm, prin interm. sb. zulum)

Intrare: zulum
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zulum
  • zulumul
  • zulumu‑
plural
  • zulumuri
  • zulumurile
genitiv-dativ singular
  • zulum
  • zulumului
plural
  • zulumuri
  • zulumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)