ZULUM, zulumuri, s. n. (Înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.

zulum sn [At: IORGA, S. D. XVI, 203 / V: (reg) zol~ / Pl: ~uri / E: tc zulüm] (Trî) 1 Nedreptate. 2 Persecuție. 3 (Olt) Învălmășeală. 4 (Pex) Răscoală¹. 5 (Reg; îf zolum) Gălăgie (1).

zulum s.n. (turc. înv.) Neajuns. ♦ Ext. Nedreptate; persecuție. • pl. -uri. /<tc. zulüm.

†ZULUM (pl. -umuri) sf. 1 Neajuns, nedreptate, strîmbătate ¶ 2 Olten. Tumult, răscoală, răzmiriță CIAUȘ. [tc. zülüm, srb. zulum].

ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.

ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism) Nedreptate. – Tc. zulüm.

zulúm n., pl. urĭ (turc. zülüm [d. ar. zulm], nedreptate, tiranie, zalim și zalîm, tiranic; ngr. zulúmi, alb. sîrb. bg. zulum). L. V. Asuprire, tiranie, nedreptate: zulumu nu suferea (Beld. 4045).

zolum sn vz zulum

zulum (înv.) s. n., pl. zulumuri

zulum (înv.) s. n., pl. zulumuri

zulum s. n., pl. zulumuri

ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) 2. Răscoală, răzvrătire, revoltă. (din tc. zülüm, prin interm. sb. zulum)

ZULUM s. v. inechitate, injustiție, nedreptate, neechitate, nejustiție, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

zulum s. v. INECHITATE. INJUSTIȚIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTIȚIE. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

ZULUM s. n. (Mold., ȚR) Nedreptate, strîmbătate, persecuție. A: Și făcîncl el multe zulumuri pen sate pe unde trecea, au venit raialele de s-au plîns. IM 1754, 78^r. Nepoftind zulumul săracilor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Un boiar mare ... se trufise, se mărise și făcea și zulumuri țărăi. R; POPESCU; cf. IM 1730, 110^r. Etimologie: tc. zulüm.