13 definiții pentru zornăi zărnăi zdornăi zurnui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii.Zor2 + suf. -năi.

ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii.Zor2 + suf. -năi.

ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă, de os etc.) A produce un sunet caracteristic prin lovire, ciocnire, rostogolire; a răsuna. V. zăngăni, zdrăngăni. Zornăiau galbenii cînd sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7. Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E.O. I 25. Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. Din buzunarele jiletcei atîrnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502. Și podu cînd trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424. ♦ (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.) ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300. ◊ (Fig.) Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42. ◊ Tranz. Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă etc.) A produce un zgomot caracteristic prin lovire, ciocnire sau rostogolire. ◊ Tranz. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc (VLAHUȚĂ). – Din zor1.

A ZORNĂÍ zórnăi 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot la lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. /zor + suf. ~năi

zornăì v. a scoate un sunet metalic, a suna cu sgomot: zornăe tambura. [Onomatopee].

zórnăĭ și zornăĭésc, a v. intr. (imit. înrudit cu ung. zördülni, zŏrrenni, zörögni, a zornăi, zúrni, zavarni, a turbura. Cp. cu zuruĭ și zurgalăŭ). Sun (vorbind de lucrurĭ de metal saŭ de sticlă): zornăĭaŭ săbiile și pinteniĭ. V. tr. Soldațiĭ îșĭ zornăĭaŭ săbiile, pinteniĭ. – Și zắrnăĭ. Și zúrnuĭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 2, 163, și J. Bt. Dat. uĭt. 117). În Serbia zdórnoĭ (după zdrăngănesc). Și zorzo(n)esc (Rar).

zdórnăĭ, a -í, V. zornăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie

zornăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 sg. și pl. zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá

zornăi (ind. prez. 3 sg. și pl. zornăie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZORNĂÍ vb. a zăngăni, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)

ZORNĂI vb. a zăngăni, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)

Intrare: zornăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zornăi
  • zornăire
  • zornăit
  • zornăitu‑
  • zornăind
  • zornăindu‑
singular plural
  • zornăie
  • zornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zornăi
(să)
  • zornăi
  • zornăiam
  • zornăii
  • zornăisem
a II-a (tu)
  • zornăi
(să)
  • zornăi
  • zornăiai
  • zornăiși
  • zornăiseși
a III-a (el, ea)
  • zornăie
(să)
  • zornăie
  • zornăia
  • zornăi
  • zornăise
plural I (noi)
  • zornăim
(să)
  • zornăim
  • zornăiam
  • zornăirăm
  • zornăiserăm
  • zornăisem
a II-a (voi)
  • zornăiți
(să)
  • zornăiți
  • zornăiați
  • zornăirăți
  • zornăiserăți
  • zornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zornăie
(să)
  • zornăie
  • zornăiau
  • zornăi
  • zornăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurnui
  • zurnuire
  • zurnuit
  • zurnuitu‑
  • zurnuind
  • zurnuindu‑
singular plural
  • zurnuie
  • zurnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurnui
(să)
  • zurnui
  • zurnuiam
  • zurnuii
  • zurnuisem
a II-a (tu)
  • zurnui
(să)
  • zurnui
  • zurnuiai
  • zurnuiși
  • zurnuiseși
a III-a (el, ea)
  • zurnuie
(să)
  • zurnuie
  • zurnuia
  • zurnui
  • zurnuise
plural I (noi)
  • zurnuim
(să)
  • zurnuim
  • zurnuiam
  • zurnuirăm
  • zurnuiserăm
  • zurnuisem
a II-a (voi)
  • zurnuiți
(să)
  • zurnuiți
  • zurnuiați
  • zurnuirăți
  • zurnuiserăți
  • zurnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zurnuie
(să)
  • zurnuie
  • zurnuiau
  • zurnui
  • zurnuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdornăi
  • zdornăire
  • zdornăit
  • zdornăitu‑
  • zdornăind
  • zdornăindu‑
singular plural
  • zdornăie
  • zdornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdornăi
(să)
  • zdornăi
  • zdornăiam
  • zdornăii
  • zdornăisem
a II-a (tu)
  • zdornăi
(să)
  • zdornăi
  • zdornăiai
  • zdornăiși
  • zdornăiseși
a III-a (el, ea)
  • zdornăie
(să)
  • zdornăie
  • zdornăia
  • zdornăi
  • zdornăise
plural I (noi)
  • zdornăim
(să)
  • zdornăim
  • zdornăiam
  • zdornăirăm
  • zdornăiserăm
  • zdornăisem
a II-a (voi)
  • zdornăiți
(să)
  • zdornăiți
  • zdornăiați
  • zdornăirăți
  • zdornăiserăți
  • zdornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdornăie
(să)
  • zdornăie
  • zdornăiau
  • zdornăi
  • zdornăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zărnăi
  • zărnăire
  • zărnăit
  • zărnăitu‑
  • zărnăind
  • zărnăindu‑
singular plural
  • zărnăie
  • zărnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zărnăi
(să)
  • zărnăi
  • zărnăiam
  • zărnăii
  • zărnăisem
a II-a (tu)
  • zărnăi
(să)
  • zărnăi
  • zărnăiai
  • zărnăiși
  • zărnăiseși
a III-a (el, ea)
  • zărnăie
(să)
  • zărnăie
  • zărnăia
  • zărnăi
  • zărnăise
plural I (noi)
  • zărnăim
(să)
  • zărnăim
  • zărnăiam
  • zărnăirăm
  • zărnăiserăm
  • zărnăisem
a II-a (voi)
  • zărnăiți
(să)
  • zărnăiți
  • zărnăiați
  • zărnăirăți
  • zărnăiserăți
  • zărnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zărnăie
(să)
  • zărnăie
  • zărnăiau
  • zărnăi
  • zărnăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zornăi zărnăi zdornăi zurnui

  • 1. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răsuna zdrăngăni zorzoi zurui zăngăni 5 exemple
    exemple
    • Zornăiau galbenii când sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7.
      surse: DLRLC
    • Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E.O. I 25.
      surse: DLRLC
    • Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198.
      surse: DLRLC
    • Din buzunarele jiletcei atârnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502.
    • Și podu când trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.).
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300.
        surse: DLRLC
      • figurat Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Zor (1.) + sufix -năi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX