zop³ ssg [At: A I, 12 / E: ns cf mg záp] (Reg) Fuscel de scară. corectat(ă)

zop¹ av [At: DDRF / E: nct] (Înv) În dezordine.

zop² sn vz zob

zop adv. V. zob: văzând grădina zop POP.

ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

zob sn [At: ANON. CAR. / V: (înv) zop / Pl: ~uri / E: slv зобь cf mg zab] 1 (Bot; îrg) Ovăz (Avena sativa). 2 (Îrg) Grăunțe de ovăz (amestecate cu alte grăunțe) folosite ca hrană pentru cai. 3-4 (Pop; de obicei csc) Așchii rezultate în urma tăierii lemnelor cu toporul (sau cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc.) Si: sfărâmătură, fărâmă (1). 5 (Pex) Fărâmă (2). 6 (Pop; îlv) A (se) face ~ A (se) sparge în bucăți mici. 7 Fărâmituri de foi și praf de tutun care trec printr-o sită cu ochiurile de 1 mm².

zob s.n. 1 (pop.) Colect. Bucăți foarte mici rezultate din tăierea arborilor cu toporul, din spargerea unui vas de sticlă, de ceramică etc. Putea să taie din zăvoi vrăjari, nuiele, zob și pari (SLAV.). ◊ Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în farîme; a (se) face praf; ext. a nimici, a omorî. Aruncă de pămînt un pepene rămas crud pe cîmp, de-l făcu zob (CA. PETR.). O mașină a făcut zob un om (PER.). 2 (înv., reg.) Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. ♦ (înv., reg.) Ovăz (Avena sativa). 3 (med.; pop.) Nume generic pentru afecțiunile glandei tiroide. • pl. -uri. /<sl. veche зобь; cf. magh. zab, bg. зоб, srb. zob.

ZOB s. n. 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. ◊ Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. (Pop.) Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., scr. zob.

ZOB, zoburi, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Așchii rezultate din tăierea lemnului cu toporul. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți; a (se) face praf. au luat la bătut de la mijloc, cu parul, pînă la gît, apoi pînă la tălpi... de parcă ar fi vrut să-i facă zob. STANCU, D. 150. 2. Ovăz; (în special) grăunțe de ovăz (amestecate cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. Fura ovăzul (zobul) calului. ȚICHINDEAL, F. 120. Bine calul îi hrănea, îi da zob. POP., la TDRG.

ZOB, zoburi, s. n. 1. (În expr.) A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți, a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Bg., sb. zob.

ZOB n. 1) Așchie desprinsă dintr-un arbore în urma tăierii acestuia cu toporul. 2) Bucată dintr-un vas de sticlă, de ceramică etc. spart; ciob. 3) pop. Grăunțe de ovăz (amestecate cu alte grăunțe) care servesc drept hrană pentru cai. /<bulg., sb. zob

ZOB s. n. (Ban.) Ovăz. Zob. Avena. AC, 380. Avena. Sob, Oves. Szab Abrak. LEX. MARS., 189. Etimologie: scr. zob, magh. zab. Cf. o d o s.

zob n. și adv. fărâmă: a face zob. [Și zop: [origină necunoscută].

zob n., pl. inuz. urĭ (sîrb. bg. zob, ovăs, de unde și ung. zab, ovăs). Serbia. Grăunțe (orz, ovăs). Munt. A face zob, a sfărăma de tot, a preface în fărîme, în țandurĭ, în praf. V. cĭob.

zob (pop.) s. n. (mai ales în: a (se) face ~)

zob (pop.) s. n.

zob s. n.

zob s. n., pl. zoburi

zob (-buri), s. n. – 1. Grăunte. – 2. Așchie, ciob. Bg., sb. zob „mertic” (Tiktin; Candrea). – Der. zobi, vb. (a zdrobi); zăbic (var. zăbig), s. n. (bucățele de mălai prăjite în unt), în Olt.; zoborînă (var. zoborină), s. f. (paie putrezite; balot).

a face zob expr. a sfărâma, a distruge.