17 definiții pentru zob zop


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZOB s. n. (Pop.) 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., sb. zob.

zob sn [At: ANON. CAR. / V: (înv) zop / Pl: ~uri / E: slv зобь cf mg zab] 1 (Bot; îrg) Ovăz (Avena sativa). 2 (Îrg) Grăunțe de ovăz (amestecate cu alte grăunțe) folosite ca hrană pentru cai. 3-4 (Pop; de obicei csc) Așchii rezultate în urma tăierii lemnelor cu toporul (sau cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc.) Si: sfărâmătură, fărâmă (1). 5 (Pex) Fărâmă (2). 6 (Pop; îlv) A (se) face ~ A (se) sparge în bucăți mici. 7 Fărâmituri de foi și praf de tutun care trec printr-o sită cu ochiurile de 1 mm2.

zob s.n. 1 (pop.) Colect. Bucăți foarte mici rezultate din tăierea arborilor cu toporul, din spargerea unui vas de sticlă, de ceramică etc. Putea să taie din zăvoi vrăjari, nuiele, zob și pari (SLAV.). ◊ Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în farîme; a (se) face praf; ext. a nimici, a omorî. Aruncă de pămînt un pepene rămas crud pe cîmp, de-l făcu zob (CA. PETR.). O mașină a făcut zob un om (PER.). 2 (înv., reg.) Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. ♦ (înv., reg.) Ovăz (Avena sativa). 3 (med.; pop.) Nume generic pentru afecțiunile glandei tiroide. • pl. -uri. /<sl. veche зобь; cf. magh. zab, bg. зоб, srb. zob.

ZOB s. n. 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. ◊ Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. (Pop.) Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., scr. zob.

ZOB, zoburi, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Așchii rezultate din tăierea lemnului cu toporul. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți; a (se) face praf. au luat la bătut de la mijloc, cu parul, pînă la gît, apoi pînă la tălpi... de parcă ar fi vrut să-i facă zob. STANCU, D. 150. 2. Ovăz; (în special) grăunțe de ovăz (amestecate cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. Fura ovăzul (zobul) calului. ȚICHINDEAL, F. 120. Bine calul îi hrănea, îi da zob. POP., la TDRG.

ZOB, zoburi, s. n. 1. (În expr.) A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți, a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Bg., sb. zob.

ZOB n. 1) Așchie desprinsă dintr-un arbore în urma tăierii acestuia cu toporul. 2) Bucată dintr-un vas de sticlă, de ceramică etc. spart; ciob. 3) pop. Grăunțe de ovăz (amestecate cu alte grăunțe) care servesc drept hrană pentru cai. /<bulg., sb. zob

ZOB s. n. (Ban.) Ovăz. Zob. Avena. AC, 380. Avena. Sob, Oves. Szab Abrak. LEX. MARS., 189. Etimologie: scr. zob, magh. zab. Cf. o d o s.

zob n. și adv. fărâmă: a face zob. [Și zop: [origină necunoscută].

zob n., pl. inuz. urĭ (sîrb. bg. zob, ovăs, de unde și ung. zab, ovăs). Serbia. Grăunțe (orz, ovăs). Munt. A face zob, a sfărăma de tot, a preface în fărîme, în țandurĭ, în praf. V. cĭob.

zop adv. V. zob: văzând grădina zop POP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zob (-buri), s. n.1. Grăunte. – 2. Așchie, ciob. Bg., sb. zob „mertic” (Tiktin; Candrea). – Der. zobi, vb. (a zdrobi); zăbic (var. zăbig), s. n. (bucățele de mălai prăjite în unt), în Olt.; zoborînă (var. zoborină), s. f. (paie putrezite; balot).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face zob expr. a sfărâma, a distruge.

Intrare: zob
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zob
  • zobul
  • zobu‑
plural
  • zoburi
  • zoburile
genitiv-dativ singular
  • zob
  • zobului
plural
  • zoburi
  • zoburilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zop
  • zopul
  • zopu‑
plural
  • zopuri
  • zopurile
genitiv-dativ singular
  • zop
  • zopului
plural
  • zopuri
  • zopurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zob zop

  • 1. popular (numai) singular Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. expresie A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf.
      surse: DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • I-au luat la bătut de la mijloc, cu parul, pînă la gît, apoi pînă la tălpi... de parcă ar fi vrut să-i facă zob. STANCU, D. 150.
        surse: DLRLC
  • 2. Bucată dintr-un vas de sticlă, de ceramică etc. spart.
    surse: NODEX sinonime: ciob
  • 3. popular Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fura ovăzul (zobul) calului. ȚICHINDEAL, F. 120.
      surse: DLRLC
    • Bine calul îi hrănea, îi da zob. POP., la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: