ZOB, zoburi, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Așchii rezultate din tăierea lemnului cu toporul. Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți; a (se) face praf. au luat la bătut de la mijloc, cu parul, pînă la gît, apoi pînă la tălpi... de parcă ar fi vrut să-i facă zob. STANCU, D. 150. 2. Ovăz; (în special) grăunțe de ovăz (amestecate cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. Fura ovăzul (zobul) calului. ȚICHINDEAL, F. 120. Bine calul îi hrănea, îi da zob. POP., la TDRG.