11 definiții pentru zobi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. – Din zob.

zobi [At: ALEXI, W. / Pzi: ~besc / E: zob] 1 vt (Reg) A hrăni cu zob (2). 2 vt(a) (Trs; d. cai; c. i. zobul) A mânca (1). 3-6 vt A zdrobi (1, 6,16-17). 7-8 vtr (Pop) A (se) sfărâma. 9 vt (C. i. oameni) Abate rău de tot. 10 vt A nimici. 11 vt A omorî. 12 vt (Rar) A slei1.

zobi vb. IV. tr., refl. (reg.) A (se) sfărîma, a (se) zdrobi, a (se) strivi. ♦ Fig. (tr.; compl. indică oameni) A bate tare. Vătaful a bătut-o rău toată după-amiaza. A zobit-o cu picioarele (CA. PETR.). • prez.ind. -esc. /zob + -i.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. A fărîma, a zdrobi, a strivi. Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189. ◊ Refl. De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500. ◊ Expr. A fi bit de oboseală = a fi frînt, doborit de oboseală. Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.

ZOBÍ, zobesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) sfărâma; a (se) zdrobi; a (se) strivi. ◊ Expr. (Tranz.) A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală. – Din zob.

zobì v. 1. a fărâma; 2. fig. a agita: își zobia mintea.

zobésc v. tr. (d. zob). Munt. Fac zob. Fig. Îmĭ zobesc mintea, îmĭ frămînt mintea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă

zobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobésc, imperf. 3 sg. zobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zobeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZOBÍ vb. v. sfărâma, stâlci, strivi, turti, zdrobi.

zobi vb. v. SFĂRÎMA. STÎLCI. STRIVI. TURTI. ZDROBI.

Intrare: zobi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zobi
  • zobire
  • zobit
  • zobitu‑
  • zobind
  • zobindu‑
singular plural
  • zobește
  • zobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zobesc
(să)
  • zobesc
  • zobeam
  • zobii
  • zobisem
a II-a (tu)
  • zobești
(să)
  • zobești
  • zobeai
  • zobiși
  • zobiseși
a III-a (el, ea)
  • zobește
(să)
  • zobească
  • zobea
  • zobi
  • zobise
plural I (noi)
  • zobim
(să)
  • zobim
  • zobeam
  • zobirăm
  • zobiserăm
  • zobisem
a II-a (voi)
  • zobiți
(să)
  • zobiți
  • zobeați
  • zobirăți
  • zobiserăți
  • zobiseți
a III-a (ei, ele)
  • zobesc
(să)
  • zobească
  • zobeau
  • zobi
  • zobiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zobi

  • 1. regional A (se) sfărâma, a (se) zdrobi, a (se) strivi.
    exemple
    • Da noaptea tata-l pîndise la pod, cînd știa că are drum spre cătun. îl zobise-n picioare. STANCU, D. 189.
      surse: DLRLC
    • De atîta umblet se zobise zăpada și se făcuse pulbere groasă, fumurie. CAMIL PETRESCU, O. I 500.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală.
      exemple
      • Doarme... E zobit de oboseală. DELAVRANCEA, A. 125.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • zob
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM