2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

SMÂRCÂÍ, smấrcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

SMÎRCÎÍ, smî́rcîi, vb. IV. Intranz. A smiorcăi (din cauza plînsului). Cum dădu în cîmp, se opri o clipă și se întoarse cu fața la asfințit, smîrcîind de cîteva ori și trăgînd în nas un cîntișor harnic ce venea de cătră munți. SADOVEANU, F. J. 283. Rămase mai departe... toropit de căldura... celor doi vecini, între care era captiv: uriașul pirotind de somn și un individ smîrcîind tot timpul pe nas. C. PETRESCU, Î. II 138. ◊ Tranz. Copiii Pîrvului ieșiseră în ușă și-și smîrcîiau nasurile. DUMITRIU, N. 27. Intră Anica, mînînd de la spate plodurile culese de pe drum. Cel mai mic se sclifosea, smîrcîindu-și nasul. C. PETRESCU, Î. II 162.

smî́rcîĭ și smórcăĭ și -ĭésc, a -ĭ v. Intr. (vsl. smrŭkati, rus. smórkatĭ, a-țĭ sufla nasu, d. vsl. smrŭkŭ, mucĭ; bg. smŭrkam, trag aer pe nas, smrŭk, tragere de tabac. V. smîrc, smorcăĭ). Fam. Fac smorca-smorca, ca apa’n cizme, muciĭ în nas cînd îĭ tragĭ ș. a., scîncesc, tot plîng (vorbind de copiĭ). V. refl. Îmĭ suflu nasu cu zgomot. – Și zm-. În nord și sfîrcîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smârcâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smấrcâi, 3 smấrcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá; conj. prez. 3 să smấrcâie

smârcâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. smârcâi, 3 sg. și pl. smârcâie, imperf. 3 sg. smârcâiá

smîrcîi (ind. prez. 1 sg. smîrcîi, 3 sg. și pl. smîrcîie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÂRCÂÍ vb. v. scânci, smiorcăi.

Intrare: zmârcăire
zmârcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmârcăire
  • zmârcăirea
plural
  • zmârcăiri
  • zmârcăirile
genitiv-dativ singular
  • zmârcăiri
  • zmârcăirii
plural
  • zmârcăiri
  • zmârcăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: smârcâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smârcâi
  • smârcâire
  • smârcâit
  • smârcâitu‑
  • smârcâind
  • smârcâindu‑
singular plural
  • smârcâie
  • smârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smârcâi
(să)
  • smârcâi
  • smârcâiam
  • smârcâii
  • smârcâisem
a II-a (tu)
  • smârcâi
(să)
  • smârcâi
  • smârcâiai
  • smârcâiși
  • smârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • smârcâie
(să)
  • smârcâie
  • smârcâia
  • smârcâi
  • smârcâise
plural I (noi)
  • smârcâim
(să)
  • smârcâim
  • smârcâiam
  • smârcâirăm
  • smârcâiserăm
  • smârcâisem
a II-a (voi)
  • smârcâiți
(să)
  • smârcâiți
  • smârcâiați
  • smârcâirăți
  • smârcâiserăți
  • smârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • smârcâie
(să)
  • smârcâie
  • smârcâiau
  • smârcâi
  • smârcâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmârcăi
  • zmârcăire
  • zmârcăit
  • zmârcăitu‑
  • zmârcăind
  • zmârcăindu‑
singular plural
  • zmârcăie
  • zmârcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmârcăi
(să)
  • zmârcăi
  • zmârcăiam
  • zmârcăii
  • zmârcăisem
a II-a (tu)
  • zmârcăi
(să)
  • zmârcăi
  • zmârcăiai
  • zmârcăiși
  • zmârcăiseși
a III-a (el, ea)
  • zmârcăie
(să)
  • zmârcăie
  • zmârcăia
  • zmârcăi
  • zmârcăise
plural I (noi)
  • zmârcăim
(să)
  • zmârcăim
  • zmârcăiam
  • zmârcăirăm
  • zmârcăiserăm
  • zmârcăisem
a II-a (voi)
  • zmârcăiți
(să)
  • zmârcăiți
  • zmârcăiați
  • zmârcăirăți
  • zmârcăiserăți
  • zmârcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmârcăie
(să)
  • zmârcăie
  • zmârcăiau
  • zmârcăi
  • zmârcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smârcâi zmârcăi

  • exemple
    • Cum dădu în cîmp, se opri o clipă și se întoarse cu fața la asfințit, smîrcîind de cîteva ori și trăgînd în nas un vîntișor harnic ce venea de cătră munți. SADOVEANU, F. J. 283.
      surse: DLRLC
    • Rămase mai departe... toropit de căldura... celor doi vecini, între care era captiv: uriașul pirotind de somn și un individ smîrcîind tot timpul pe nas. C. PETRESCU, Î. II 138.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Copiii Pîrvului ieșiseră în ușă și-și smîrcîiau nasurile. DUMITRIU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Intră Anica, mînînd de la spate plodurile culese de pe drum. Cel mai mic se sclifosea, smîrcîindu-și nasul. C. PETRESCU, Î. II 162.
      surse: DLRLC

etimologie: