opțiuni
  • info

10 definiții pentru smârcâi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMÂRCÂI, smârcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

SMÂRCÂI, smârcâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A smiorcăi. – Din sl. smrŭkati.

șmârcâi v vz smârcâi

SMÎRCÎI, smîrcîi, vb. IV. Intranz. A smiorcăi (din cauza plînsului). Cum dădu în cîmp, se opri o clipă și se întoarse cu fața la asfințit, smîrcîind de cîteva ori și trăgînd în nas un cîntișor harnic ce venea de cătră munți. SADOVEANU, F. J. 283. Rămase mai departe... toropit de căldura... celor doi vecini, între care era captiv: uriașul pirotind de somn și un individ smîrcîind tot timpul pe nas. C. PETRESCU, Î. II 138. ◊ Tranz. Copiii Pîrvului ieșiseră în ușă și-și smîrcîiau nasurile. DUMITRIU, N. 27. Intră Anica, mînînd de la spate plodurile culese de pe drum. Cel mai mic se sclifosea, smîrcîindu-și nasul. C. PETRESCU, Î. II 162.

smîrcîĭ și smórcăĭ și -ĭésc, a -ĭ v. Intr. (vsl. smrŭkati, rus. smórkatĭ, a-țĭ sufla nasu, d. vsl. smrŭkŭ, mucĭ; bg. smŭrkam, trag aer pe nas, smrŭk, tragere de tabac. V. smîrc, smorcăĭ). Fam. Fac smorca-smorca, ca apa’n cizme, muciĭ în nas cînd îĭ tragĭ ș. a., scîncesc, tot plîng (vorbind de copiĭ). V. refl. Îmĭ suflu nasu cu zgomot. – Și zm-. În nord și sfîrcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smârcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smârcâi, 3 smârcâie, imperf. 1 smârcâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să smârcâi, 3 să smârcâie

smârcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. smârcâi, 3 smârcâie, imperf. 3 sg. smârcâia; conj. prez. 3 să smârcâie

smârcâi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. smârcâi, 3 sg. și pl. smârcâie, imperf. 3 sg. smârcâia

smîrcîi (ind. prez. 1 sg. smîrcîi, 3 sg. și pl. smîrcîie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMÂRCÂI vb. v. scânci, smiorcăi.

smîrcîi vb. v. SCÎNCI. SMIORCĂI.

Intrare: smârcâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smârcâi
  • smârcâire
  • smârcâit
  • smârcâitu‑
  • smârcâind
  • smârcâindu‑
 singular plural
  • smârcâie
  • smârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smârcâi
 (să)
  • smârcâi
  • smârcâiam
  • smârcâii
  • smârcâisem
a II-a (tu)
  • smârcâi
 (să)
  • smârcâi
  • smârcâiai
  • smârcâiși
  • smârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • smârcâie
 (să)
  • smârcâie
  • smârcâia
  • smârcâi
  • smârcâise
plural I (noi)
  • smârcâim
 (să)
  • smârcâim
  • smârcâiam
  • smârcâirăm
  • smârcâiserăm
  • smârcâisem
a II-a (voi)
  • smârcâiți
 (să)
  • smârcâiți
  • smârcâiați
  • smârcâirăți
  • smârcâiserăți
  • smârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • smârcâie
 (să)
  • smârcâie
  • smârcâiau
  • smârcâiră
  • smârcâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmârcăi
  • zmârcăire
  • zmârcăit
  • zmârcăitu‑
  • zmârcăind
  • zmârcăindu‑
 singular plural
  • zmârcăie
  • zmârcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmârcăi
 (să)
  • zmârcăi
  • zmârcăiam
  • zmârcăii
  • zmârcăisem
a II-a (tu)
  • zmârcăi
 (să)
  • zmârcăi
  • zmârcăiai
  • zmârcăiși
  • zmârcăiseși
a III-a (el, ea)
  • zmârcăie
 (să)
  • zmârcăie
  • zmârcăia
  • zmârcăi
  • zmârcăise
plural I (noi)
  • zmârcăim
 (să)
  • zmârcăim
  • zmârcăiam
  • zmârcăirăm
  • zmârcăiserăm
  • zmârcăisem
a II-a (voi)
  • zmârcăiți
 (să)
  • zmârcăiți
  • zmârcăiați
  • zmârcăirăți
  • zmârcăiserăți
  • zmârcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zmârcăie
 (să)
  • zmârcăie
  • zmârcăiau
  • zmârcăiră
  • zmârcăiseră
șmârcâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
smârcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smârcâi, smârcâiverb

  • 1. regional Scânci, smiorcăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scânci smiorcăi
    • format_quote Cum dădu în cîmp, se opri o clipă și se întoarse cu fața la asfințit, smîrcîind de cîteva ori și trăgînd în nas un vîntișor harnic ce venea de cătră munți. SADOVEANU, F. J. 283. DLRLC
    • format_quote Rămase mai departe... toropit de căldura... celor doi vecini, între care era captiv: uriașul pirotind de somn și un individ smîrcîind tot timpul pe nas. C. PETRESCU, Î. II 138. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Copiii Pîrvului ieșiseră în ușă și-și smîrcîiau nasurile. DUMITRIU, N. 27. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Intră Anica, mînînd de la spate plodurile culese de pe drum. Cel mai mic se sclifosea, smîrcîindu-și nasul. C. PETRESCU, Î. II 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.