2 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

zlotar sm vz zlătar

zlotar s.m. v. zlătar.

zlotar s.m. v. zlătar.

❍ZLOTAR sm. = ZLĂTAR: să chemi un ~ ... să-ți facă stîlpul hornului numa aur și pietre scumpe VAS..

ZLĂTAR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Din bg., sb. zlatar.

sglotar sm vz zlătar

slătar sm vz zlătar

zlătar sm [At: PRAV. 77 / V: (pop) sglot~, (îvr) zlot~ / S și: sl~ / Pl: ~i / E: slv златарь] 1 Meșter (țigan) care se ocupă cu prelucrarea și comercializarea aurului. 2 Țigan (nomad).

zlătar s.m. 1 Țigan (nomad). Eu vreau să nu ne facem de rîs, că doar nu sîntem zlătari! (TUD.). 2 (înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu extragerea aurului sau cu prelucrarea aurului și care vindea obiecte confecționate din acest metal. Zlătarii și spoitorii Vin călări pe podul morii (PARAS.). • pl. -i. și (înv., reg.) zlotar, slătar s.m. /<bg. златар, srb. zlatar.

†ZLĂTAR sm. = AURAR: ori-care zlătariu va mesteca aurul sau argintul cu alte lucruri fără știrea stăpînului PRV. -MB.; Toval-Cain s’au făcut meșter de fier, lăcătuș, potcovar, și zugrav N. -COST. [sl. zlatarĭ].

ZLĂTAR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Din bg., scr. zlatar.

ZLĂTAR, zlătari, s. m. 1. Meșter (țigan) care se ocupa în trecut cu prelucrarea aurului. – V. aurar (1). 2. Țigan (nomad). Un urîcios care a fost și a rămas un zlătar. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 326.

ZLĂTAR, zlătari, s. m. 1. (Înv.) Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Țigan (nomad). – Bg., sb. zlatar.

ZLĂȚAR ~i m. înv. 1) Meșter (țigan) care confecționa obiecte din aur. 2) Țigan nomad, care trăia în șatră; șătrar. /<bulg., sb. zlatar

zlătar m. țigan aurar. [Slav. ZLATARĬ (din ZLATO, aur)].

zlătár m. (vsl. zlatarĭ, d. zlato, aur). Munt. (Mold. vechĭ). Țigan aurar (căutător de aur în rîurĭ). – Fem. zlătăriță. V. rudar, lăĭeș.

Ortografice DOOM

zlătar s. m., pl. zlătari

zlătar s. m., pl. zlătari

zlătar s. m., pl. zlătari

Etimologice

ZLOTAR, zlotari, s. m. (Var.) Zlătar. (cf. zlătar)

ZLĂTAR, zlătari, s. m. 1. ~, v. aurar. 2. ~, aparținător comunitaților care se îndeletniceau cu căutatul și strînsul nisipurilor aurifere. [și DLRLC]

Sinonime

ZLĂTAR s. v. aurar.

zlătar s. v. AURAR.

Intrare: zlotar
zlotar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zlătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlătar
  • zlătarul
  • zlătaru‑
plural
  • zlătari
  • zlătarii
genitiv-dativ singular
  • zlătar
  • zlătarului
plural
  • zlătari
  • zlătarilor
vocativ singular
  • zlătarule
  • zlătare
plural
  • zlătarilor
slătar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlotar
  • zlotarul
  • zlotaru‑
plural
  • zlotari
  • zlotarii
genitiv-dativ singular
  • zlotar
  • zlotarului
plural
  • zlotari
  • zlotarilor
vocativ singular
plural
sglotar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zlătar, zlătarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Meșter (țigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: aurar
  • 2. Țigan (nomad). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: șătrar
    • format_quote Un urîcios care a fost și a rămas un zlătar. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 326. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.