17 definiții pentru zlot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Poloniei. ♦ Monedă de aur care a circulat în Europa Centrală și Răsăriteană. ♦ Monedă de argint care, la începutul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti niciun zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nicio considerație cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat în trecut în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane. – Din pol. zloty.

zlot sm [At: ROSETTI, B. 90 / V: sl~ / Pl: ~oți / E: pn zloty] 1 (Înv) Monedă de aur care a circulat în Europa Centrală și Răsăriteană. 2 Monedă de argint care la începutul sec. XIX valora 30 de parale. 3 (Înv) Monedă austriacă, care a circulat în Transilvania. 4 (Înv) Monedă de argint de două coroane. 5 (Îe) A nu plăti nici un ~ (rău) în ochii cuiva A nu avea nici o valoare pentru cineva. 6 (Îae) A nu da nici o considerație cuiva. 7 (Spc) Unitate monetară de bază a Poloniei.

zlot s.m. 1 (fin.) Unitate monetară în Polonia, care a circulat pînă la adoptarea monedei unice europene. 2 Denumirea unor monede de aur și de argint, care au circulat în centrul, estul Europei și în provinciile române, in sec. 15-18. 3 Monedă de argint care, la începutul sec. 19, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva. Cot de un ort și ață de un zlot v. ort. Un ort, un zlot, un tult și o oală cu unt v. tult. 4 (în trecut; în Transilv.) Florin austriac. ♦ Monedă de argint de doua coroane. • pl. zloți. și slot s.m. /<pol. złoty.

ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Poloniei. ♦ Monedă de aur care a circulat în Europa centrală și răsăriteană. ♦ Monedă de argint care, la începutul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat odinioară în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane. – Din pol. złoty.

ZLOT, zloți, s. m. 1. Unitate monetară a Republicii Populare Polone. Monedă de aur de valoarea unui galben (care a circulat între secolul al XV-lea și al XVII-lea în Europa centrală și răsăriteană). Să deie Serghie căpitanului Șoimaru doi zloți, bani de drum. SADOVEANU O. VII 25.S-au purtat vitejește. Să li se deie fiecăruia cîte cincizeci de zloți. NEGRUZZI, S. I 174. Monedă de argint, de valoare inferioară talerului, care a circulat în trecut la noi (și care la începutul secolului al XIX-lea valora 30 de parale, aproximativ un leu). ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu face nici două parale, nici o para chioară. Eu giudec oamenii după meritul lor, iar nu după titluri... evghenia nu plătește nici un zlot în ochii mei. ALECSANDRI, T. 1265. 2. Nume dat odinioară în Transilvania florinului austriac; monedă de argint de două coroane. I-a plătit un zlot de argint și l-a întors acasă cu căruța. REBREANU, I. 56. Haide, maică, haide dragă. Cu poala plină de zloți Și mă scoate dacă poți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318.

ZLOT, zloți, s. m. Unitate monetară a Republicii Populare Polone. ♦ Monedă de aur de valoarea unui galben, care a circulat în Europa centrală și răsăriteană între secolele al XV-lea și al XVII-lea. ♦ Monedă de argint de valoare inferioară talerului și care la începutul secolului al XIX-lea valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva. ♦ (Reg.) Nume dat în trecut florinului austriac; monedă de argint de două coroane. – Pol. złoty.

ZLOT ~ți m. 1) Unitate a sistemului monetar în Polonia. 2) înv. Monedă de aur (egală cu un galben) sau de argint cu circulație în unele țări din Europa. /<pol. zloty

zlot m. 1. od. fiorin de aur: zlot unguresc, zlot venetic; 2. monedă veche de argint în valoare de 30 parale: adă-mi vin de un zlot POP. [Pol. ZLOTY (din ZLOTO, aur)].

zlot m. (pol. zloty, florin, d. zloto, aur). Vechĭ. Florin de aur: zlot unguresc, zlot venetic. Maĭ pe urmă, leŭ apoĭ și 8ǀ4 din leŭ adică 30 de parale (Ĭorga, Negoț. 216 și 220). Trans. Pop. Zlot răŭ, monetă de 40 de crăițarĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZLOT s. fiorin. (Vechea monedă de aur numită ~.)

ZLOT s. fiorin. (Vechea monedă de aur numită ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zlot (-ți), s. m. – Monedă de aur, ducat. – Mr. zloată. Pol. złoty, din rus. zlotyĭ, sl. zlatŭ „aur” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 540), cf. ngr. ζόλοτα, mag. izlot.Der. zlotaș, s. m. (strîngător de impozite), înv.; zlătar (var. zlotar, megl. zlătar), s. m. (căutător de aur, țigan aparținînd grupurilor care căutau nisipuri aurifere; aurar), din sl. zlatarŭ; zlătărie, s. f. (meseria de căutător de aur); zlatiță, s. f. (lingou, rondelă), sec. XVII, înv., din sl. zlatica; Zlatoust (var. Zlataust), s. m. (Crisostomul), din sl. Zlatoustŭ, trad. din gr.

ZLOT, zloți, s. m. ~ ♦ Monedă de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat în Europa centrală și răsăriteană între sec. al XV-lea și al XVII-lea. ♦ Monedă de argint de valoare inferioară talerului2, care a circulat în trecut și la noi și care, la începutul sec. al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu în 1957]. ~ ♦ Nume dat odinioară în Transilvania florinului (1) austriac; ~. (din pol. złoty. < sl. zlatŭ = aur) [def. DLRLC]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zlot, zloți, s.m. – Nume dat odinioară, în Transilvania, unei monede austriece. „Monedă veche de două coroane” (Bârlea, 1924). „Florin, 2 lei și ceva” (Bud, 1908): „Pentr-on struț de-on zlot de-argint / Te-oi juca de-a merge vânt” (Bârlea, 1924, II: 213). – Din pol. zloty (< sl. zlatǔ „aur”) (Miklosich, Cihac, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

Intrare: zlot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zlot
  • zlotul
  • zlotu‑
plural
  • zloți
  • zloții
genitiv-dativ singular
  • zlot
  • zlotului
plural
  • zloți
  • zloților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zlot

  • 1. Unitate monetară a Poloniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. Monedă de aur care a circulat în Europa Centrală și Răsăriteană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Să deie Serghie căpitanului Șoimaru doi zloți, bani de drum. SADOVEANU O. VII 25.
        surse: DLRLC
      • S-au purtat vitejește. Să li se deie fiecăruia cîte cincizeci de zloți. NEGRUZZI, S. I 174.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Monedă de argint, de valoare inferioară talerului, care a circulat în trecut la noi (și care la începutul secolului al XIX-lea valora 30 de parale, aproximativ un leu).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nicio considerație cuiva sau la ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Eu giudec oamenii după meritul lor, iar nu după titluri... evghenia nu plătește nici un zlot în ochii mei. ALECSANDRI, T. 1265.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Nume dat în trecut în Transilvania unei monede austriece (florin); monedă de argint de două coroane.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fiorin / florin attach_file 2 exemple
      exemple
      • I-a plătit un zlot de argint și l-a întors acasă cu căruța. REBREANU, I. 56.
        surse: DLRLC
      • Haide, maică, haide dragă. Cu poala plină de zloți Și mă scoate dacă poți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318.
        surse: DLRLC

etimologie: