FIORIN s. m. v. florin.

fiorin sm [At: DOC (1577), ap. CUV. D. BĂTR. I, 27 / V: (înv) ~t / P: fi-o~ / Pl: ~i, (nob) ~nzi / E: it fiorino] (Înv) 1 Nume dat mai multor monede de aur și argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în sec. XIX Si: florin (1). 2 (Pex) Ban.

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur și de argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (înv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

FIORIN, fiorini, s. m. (Învechit) Monedă care a circulat în vechiul imperiu austro-ungar; nume dat unor monede cu circulație în diverse țări. (Atestat în forma fiurin) Haină de zece fiurini. GOLESCU, Î. 67. – Pronunțat: fio-. – Variante: florin (VORNIC, P. 10), (învechit) florint, florinți (BĂLCESCU, O. II 193, ALECSANDRI, P. P. 314), (învechit) fiurin s. m.

FIORIN s.n. Monedă de argint în vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări; florin. [Pron. fio-. / < it. fiorino].

FIORIN s. n. florin. (< it. fiorino)

fiorin m. od. monedă austriacă de aur în valoare de 2 lei noi. [It. FIORINO].

*fĭorín, V. florin.

FIORINT s. m. v. florin.

FLORIN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorin, fiorint s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

fiorint sm vz fiorin

florin sm [At: TETRAEV. (1574), 238/ V: (1) ~t / Pl: ~i / E: fr florin, ger Florin] 1 Fiorin (1). 2 Unitate monetară în Olanda Si: gulden.

florint sm vz florin

FIORINT s. m. v. fiorin.

FLORIN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.

FIURIN s. m. v. fiorin.

FLORIN s. m. v. fiorin.

FLORINT s. m. v. fiorin.

FLORIN s.m. 1. Veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].

FLORIN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin)

FLORIN ~i m. înv. (în trecut în unele țări europene) Monedă de aur sau de argint. /<germ. Florin, fr. florin

*florín m. (it. fiorino, d. orașu Florența, unde s’aŭ bătut întîĭa oară aceste monete de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinus, ung. forint, sîrb. forinta). Galben florentin (al Florențeĭ). O monetă de argint de valoare variabilă (în Austro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. și 10 banĭ, și se numea gulden. La 1620 valoraŭ 7 zloțĭ cît 6 florinĭ). – Și florinte (vechĭ) și fĭorin.

!fiorin (monedă veche) (desp. fio-) s. m., pl. fiorini

fiorin (fio-)/florin² (monedă veche) s. m., pl. fiorini/florini

fiorin s. m. (sil. fio-), pl. fiorini

fiorin.

florin (monedă) s. m., pl. florini; (florin din Aruba) simb. Afl

florin² (monedă veche) v. fiorin

florin¹ (monedă modernă) s. m., pl. florini

florin s. m., pl. florini

FIORIN s. 1. v. florin. 2. zlot.

FIORIN s. 1. florin. 2. zlot.

FLORIN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ul se numește în Olanda și gulden.)

FLORIN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ se numește în Olanda și gulden.)

fiorin (fiorini), s. m. – Nume dat unor monede de aur și argint. – Mr. flurie. It. fiorino, cf. ngr. φιορίνι. Au circulat și var. înv. florin, s. m. (din lat. florenus, sl. florinŭ) și florint, s. m. (prin încrucișare cu mag. forint, cf. sb. forint).