2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

ZÂNGĂNÍ vb. IV v. zăngăni.

ZINGĂNÍ vb. IV v. zăngăni.

ZINGHENÍ vb. IV v. zăngăni.

zăngăni [At: POLIZU / V: zin~, zân~, (rar) zărg~, zinghini, (îrg) zingheni, (îvr) zângâni / Pzi: ~nesc, (rar) zăngăn / E: zang + -ăni] (D. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) 1 vi A produce un sunet vibrator când se mișcă, se ciocnește de ceva sau când sunt lovite cu ceva Si: a zdrăngăni (1), a zornăi (1), a zurui (1), (înv) a zăngăi (1), (rar) a zgudui (5), a zdruncina (5), (îvp) a zuzui (4), (reg) a zingări (1), a zorzoi (1), a zorzoni1 (1). 2 vi (Pex) A produce zgomote (supărătoare) Si: a zdrăngăni (2), a zornăi (2), a zurui (2), a zuzui (4), (înv) a zăngăi (2), (reg) a zingări (2), a zorzoi (2), a zorzoni (2). 3 vt (D. ființe; c. i. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc.) A face să se producă un sunet metalic vibrator Si: a zdrăngăni (3), a zângăli, a zdrăngăni (3), a zurui (3), a zurgăli (1), a zurgăni.

zăngăni vb. IV. 1 intr. (despre obiecte de metal, de sticlă sau despre părți ale lor) A produce prin mișcare sau prin lovire un sunet specific. Geamurile zăngăniră (PRED.). ◊ (tr.) Trecea vesel, zăngănindu-și cheile de la mașină. 2 tr. A face să producă sunete caracteristice prin lovirea, ciocnirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. • prez.ind. -esc. și zingăni, zingheni, zîngăni vb. IV. /zang + -ăni.

ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

ZĂNGĂNÍ, zăngănesc și zăngăn, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; și în forma zîngăni) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. Aristide scoase atunci un urlet de zîngăniră geamurile. REBREANU, R. II 132. Întîia mișcare ce făcu fu de a-și lua poziția și de a-și ciocni călcîiele, ca să se auză zăngănind pintenii. BASSARABESCU, S. N. 59. Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Tranz. îngenuncheații de ieri s-au ridicat năprasnici azi, scuturîndu-și pletele, zîngănindu-și armele. SANDU, D. P. 9. Se-nserase bine. Turmele trecînd Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. – Variante: zîngăní, zingăní (SBIERA, P. 183, EMINESCU, N. 81), zinghení (ALECSANDRI, P. II 158) vb. IV.

ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zîngăní, zinghení vb. IV] – Onomatopee.

ZÎNGĂNÍ vb. IV. v. zăngăni.

ZINGĂNÍ vb. IV. v. zăngăni.

ZINGHENÍ vb. IV. v. zăngăni.

A ZĂNGĂNÍ ~ésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a face „zang-zang”; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. /zâng + suf. ~ăni

zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang!].

zăngănésc și zîngănésc v. intr. (ung. zengenĭ și zenegni. D. rom. poate veni alb. zangă, zăngănit. V. zang). Sun (vorbind despre săbiĭ, pahare supțirĭ ș. a.). V. tr. Îșĭ zăngăneaŭ armele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, imperf. 3 sg. zăngănea; conj. prez. 3 să zăngănească

zăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăngăneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂNGĂNÍ vb. 1. v. zornăi. 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.)

ZĂNGĂNI vb. 1. a zornăi, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.) 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.)

Intrare: zinghenit
zinghenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zinghenit
  • zinghenitul
  • zinghenitu‑
  • zingheni
  • zinghenita
plural
  • zingheniți
  • zingheniții
  • zinghenite
  • zinghenitele
genitiv-dativ singular
  • zinghenit
  • zinghenitului
  • zinghenite
  • zinghenitei
plural
  • zingheniți
  • zingheniților
  • zinghenite
  • zinghenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăngăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăngăni
  • zăngănire
  • zăngănit
  • zăngănitu‑
  • zăngănind
  • zăngănindu‑
singular plural
  • zăngănește
  • zăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăngănesc
(să)
  • zăngănesc
  • zăngăneam
  • zăngănii
  • zăngănisem
a II-a (tu)
  • zăngănești
(să)
  • zăngănești
  • zăngăneai
  • zăngăniși
  • zăngăniseși
a III-a (el, ea)
  • zăngănește
(să)
  • zăngănească
  • zăngănea
  • zăngăni
  • zăngănise
plural I (noi)
  • zăngănim
(să)
  • zăngănim
  • zăngăneam
  • zăngănirăm
  • zăngăniserăm
  • zăngănisem
a II-a (voi)
  • zăngăniți
(să)
  • zăngăniți
  • zăngăneați
  • zăngănirăți
  • zăngăniserăți
  • zăngăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zăngănesc
(să)
  • zăngănească
  • zăngăneau
  • zăngăni
  • zăngăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zingheni
  • zinghenire
  • zinghenit
  • zinghenitu‑
  • zinghenind
  • zinghenindu‑
singular plural
  • zinghenește
  • zingheniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zinghenesc
(să)
  • zinghenesc
  • zingheneam
  • zinghenii
  • zinghenisem
a II-a (tu)
  • zinghenești
(să)
  • zinghenești
  • zingheneai
  • zingheniși
  • zingheniseși
a III-a (el, ea)
  • zinghenește
(să)
  • zinghenească
  • zinghenea
  • zingheni
  • zinghenise
plural I (noi)
  • zinghenim
(să)
  • zinghenim
  • zingheneam
  • zinghenirăm
  • zingheniserăm
  • zinghenisem
a II-a (voi)
  • zingheniți
(să)
  • zingheniți
  • zingheneați
  • zinghenirăți
  • zingheniserăți
  • zingheniseți
a III-a (ei, ele)
  • zinghenesc
(să)
  • zinghenească
  • zingheneau
  • zingheni
  • zingheniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zingăni
  • zingănire
  • zingănit
  • zingănitu‑
  • zingănind
  • zingănindu‑
singular plural
  • zingănește
  • zingăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zingănesc
(să)
  • zingănesc
  • zingăneam
  • zingănii
  • zingănisem
a II-a (tu)
  • zingănești
(să)
  • zingănești
  • zingăneai
  • zingăniși
  • zingăniseși
a III-a (el, ea)
  • zingănește
(să)
  • zingănească
  • zingănea
  • zingăni
  • zingănise
plural I (noi)
  • zingănim
(să)
  • zingănim
  • zingăneam
  • zingănirăm
  • zingăniserăm
  • zingănisem
a II-a (voi)
  • zingăniți
(să)
  • zingăniți
  • zingăneați
  • zingănirăți
  • zingăniserăți
  • zingăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zingănesc
(să)
  • zingănească
  • zingăneau
  • zingăni
  • zingăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zângăni
  • zângănire
  • zângănit
  • zângănitu‑
  • zângănind
  • zângănindu‑
singular plural
  • zângănește
  • zângăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zângănesc
(să)
  • zângănesc
  • zângăneam
  • zângănii
  • zângănisem
a II-a (tu)
  • zângănești
(să)
  • zângănești
  • zângăneai
  • zângăniși
  • zângăniseși
a III-a (el, ea)
  • zângănește
(să)
  • zângănească
  • zângănea
  • zângăni
  • zângănise
plural I (noi)
  • zângănim
(să)
  • zângănim
  • zângăneam
  • zângănirăm
  • zângăniserăm
  • zângănisem
a II-a (voi)
  • zângăniți
(să)
  • zângăniți
  • zângăneați
  • zângănirăți
  • zângăniserăți
  • zângăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zângănesc
(să)
  • zângănească
  • zângăneau
  • zângăni
  • zângăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăngăni, zăngănescverb

  • 1. unipersonal (Despre metale, clopote, sticlă) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Aristide scoase atunci un urlet de zîngăniră geamurile. REBREANU, R. II 132. DLRLC
    • format_quote Întîia mișcare ce făcu fu de a-și lua poziția și de a-și ciocni călcîiele, ca să se auză zăngănind pintenii. BASSARABESCU, S. N. 59. DLRLC
    • format_quote Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale. MACEDONSKI, O. I 86. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific prin ciocnire, lovire sau rostogolire. NODEX
    • format_quote Îngenuncheații de ieri s-au ridicat năprasnici azi, scuturîndu-și pletele, zîngănindu-și armele. SANDU, D. P. 9. DLRLC
    • format_quote Se-nserase bine. Turmele trecînd Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. DLRLC
etimologie:
  • Zâng + sufix -ăni. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • onomatopee DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.