zimțare sf [At: LTR² / Pl: ? / E: zimța] 1-2 Operație prin care se fac (sau se ascut) zimți (1) Si: dințare, dințat, moletare, randalinare, striere, zimțat¹ (1-2), zimțuire (1-2), zimțuit¹ (1-2).

zimțare s.f. Acțiunea de a zimța și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. zimța.

zimța vt [At: PAMFILE, A. R. 116 / V: (reg) ~ți, ~mzi, zânța^[1] / Pzi: ~țez] 1 (C. i. piese, unelte etc.) A face zimți (1) Si: a cresta, a dința, a randalina, a zimțui (1). 2 (Pex; c. i. zimți) A îndrepta. 3 (Pex; c. i. zimți) A ascuți (1). corectată

zimțar sn [At: DAMÉ / Pl: ~e / E: zimț + -ar] 1 (Pop) Ceapraz (8). 2 (Mol) Tindeche¹. 3 (Reg) Unealtă de zidărit nedefinită mai îndeaproape.

zimți v vz zimța

zimzi v vz zimța

zimța vb. I. tr. (compl. indică piese, unelte etc.) A zimțui. • prez.ind. -ez. /zimț + -a.

ZIMȚÁ, zimțez, vb. IV. Tranz. A zimțui. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea. BACOVIA, O. 91.

ZIMȚÁR, zimțári, s. m. Dințar.

ZIMȚÁR, zimțare, s. n. Dințar. – Din zimț + suf. -ar.

A ZIMȚÁ ~éz tranz. v. A ZIMȚUI. /Din zimț

zimțar n. dințarul dulgherului.

zimțár n., pl. e (d. zimțĭ). Nord. Tindeche.

zimțare s. f., g.-d. art. zimțării; pl. zimțări

zimțáre s. f., g.-d. art. zimțării; pl. zimțări

zimța (a ~) vb., ind. prez. 3 zimțează

zimțar (pop., reg.) s. n., pl. zimțare

zimțár s. n., pl. zimțáre

zimțá vb., ind. prez. 1 sg. zimțéz, 3 sg. și pl. zimțeáză

zimțár s. n., pl. zimțáre

ZIMȚÁ vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

ZIMȚÁR s. v. călcător, ceapraz, tindeche.

ZIMȚA vb. a cresta, a dința, a zimțui. (A ~ muchia unei piese metalice.)

zimțar s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ. TINDECHE.