11 definiții pentru zgău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec.

ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec.

zgău sn [At: PSALT. HUR. 17r/9 / V: (îvr) zăg~ / S și: sg~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 (Înv) Uter. 2 (Înv; pex) Pântece Si: (îvp) maț, măruntaie, (înv) matrice (1). 3 (Pop; îlav) Din ~ (sau ~l mamei, maicii, mumei etc.) Dinainte de a se naște. 4 (Pop; îal) Din momentul în care s-a născut. 5 (Pop; îal) Din naștere. 6 (Pop; îe) A prinde (sau a lua) în ~ A rămâne însărcinată. 7 (Reg; prc) Stomac (1). 8 (Înv; pex; îoc „suflet”) Parte materială a ființei umane Si: trup, corp (3). 9 (Reg; pan; îs) ~l urechii Urechea internă. 10 (Reg; pex) Vagin (la pisică). 11 (Reg; pex) Anus (la câine și la pisică). 12 (Înv; fig) Neam. 13 (Înv; fig) Profunzime a ființei omenești, considerată ca sediu al gândirii, al sentimentelor, al conștiinței etc. Si: (fig) inimă, (pop) mai3, maț, măruntaie, pântece, rărunchi. 14 (Pex) Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 15 (Olt; pan) Coș3 (18) al carului sau al căruței. 16 (Reg; pan) Cantitate de cereale, de produse (agricole) etc. care este cuprinsă într-un zgău (15). 17 (Reg) Ansamblu al elementelor care alcătuiesc un car, în afară de proțap, de roți și de osii. 18 (Reg) Adâncitură (în munți). 19 (Reg) Râpă într-un pârâu adânc, unde cresc tufișuri dese. 20 (Reg) Scobitură în care se fixează una dintre cele două părți care alcătuiesc botul caprei confecționate pentru dansul popular „capra”. 21 (Reg; csnp) Sosul care rămâne în cratiță după ce s-a fript carnea.

ZGĂU, zgăuri, s. n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femelei; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură.

ZGĂU zgăuri n. înv. 1) (la femei și la femele vivipare) Cavitatea internă a aparatului genital în care se dezvoltă embrionul; uter; mitră; matrice. 2) Scobitură într-un organ al corpului omenesc. /Orig. nec.

zgăŭ n., pl. urĭ (cp. cu cav). Ps. S. ș. a. Pîntece. Măruntaĭe. Azĭ. Banat. Adîncătură în munțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgău (înv.) s. n., art. zgắul; pl. zgắuri

zgău s. n., art. zgăul; pl. zgăuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGĂU s. v. adâncitură, cavitate, gaură, mitră, scobitură, uter.

zgău s. v. ADÎNCITURĂ. CAVITATE. GAURĂ. MITRĂ. SCOBITURĂ. UTER.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGĂU, zgắuri, s. n. ~ (din lat. căvum; cf. gaură + s- care ar putea să fie expresiv sau din lat. ex-; alb. zguië ar putea proveni din rom.)

sgắu (-uri), s. n.1. Gaură, concavitate. – 2. Uter, matrice, sîn. – Var. zgău, și der. Lat. căvum, cf. gaură. Alb. zguië (Philippide, II, 742) ar putea proveni din rom. S- ar putea fi expresiv sau urmaș al lat. ex-, cf. Crețu 384. – Der. sgăura, vb. (Trans., a căsca ochii, a se holba), format pornind de la pl. (după Pascu, I, 91 și Candrea, din lat. *excăvŭlāre); sgîi (var. sgăi), vb. (a căsca ochii; refl., a se holba), cf. Candrea (după Cihac, III, 342; din sl. zijati, zijaią „a deschide”; după Pascu, Arch. Rom., VI, 267, de la un lat. excăvῑre); sgîit, s. m. (persoană cu ochi holbați); bîzgoia (var. bîzgîi), vb. (Trans., Banat, a se holba); stăura (var. astăura), vb. (Trans., a căsca ochii, a se holba), în loc de sgăura.

Intrare: zgău
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgău
  • zgăul
  • zgău‑
plural
  • zgăuri
  • zgăurile
genitiv-dativ singular
  • zgău
  • zgăului
plural
  • zgăuri
  • zgăurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgău

etimologie: