2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.

ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.

zeflemisire sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 5 / Pl: ~ri / E: zeflemisi] 1 Atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: batjocorire (1), derâdere (1), ridiculizare, (îvp) măscărire, (pop) spurcare, (rar) zeflemire (1). 2 Exprimare de ironii la adresa cuiva Si: ironizare, împungere, înțepare, șfichiuire, (liv) persiflare, (rar) zeflemire.

zeflemisire s.f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare; zeflemire. Vorbise cu un surîs de zeflemisire pentru propriile ei gînduri (CE. PETR.). • pl. -i /v. zeflemisi.

ZEFLEMISÍRE s. f. Acțiunea de a zeflemisi; ironizare. Luminița vorbise cu un surîs de zeflemisire pentru propriile ei gînduri. C. PETRESCU, Î . II 5.

ZEFLEMISÍRE s. f. Acțiunea de a zeflemisi; ironizare.

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.

zeflemisi vt(a) [At: ȘIO II1, 388 / Pzi: ~sesc / E: zeflemea + -isi] A avea o atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: a batjocori (1), a ridiculiza, (îvp) a spurca, (îrg) a măscări1 (1), (reg) a ciufuli (4), (reg) a ciufului, a ironiza, a împunge, a înțepa, a șfichiui, (liv) a persifla, (pfm) a urzica, (rar) a zeflemiza.

zeflemisi vb. IV. tr. A lua în rîs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a lua în derîdere; a batjocori. De cîteva ori unchiul George îl zeflemisi (POPOV.). ◊ (refl.) Se zeflemisea singură (PRED.). • prez.ind. -esc. /zeflemea + -isi.

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în rîs, în bătaie de joc, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). Mihai era.zeflemisit cu vorba «poetul». CĂLINESCU, E. 24. Stelian Minea își spuse că reprezintă acum tipul desăvîrșit al ardeleanului rigid și solemn, cum îl zeflemiseau caricaturile și anecdotele timpului. C. PETRESCU, Î. II 214.

ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea.

A ZEFLEMISÍ ~ésc tranz. (persoane) A trata cu zeflemele; a lua în râs; a ironiza; a batjocori. /zeflemea + suf. ~isi

zeflemisì v. a lua în zeflemea, a lua peste picior. [Formațiune analogică].

zeflemisésc v. tr. (d. zeflemea). Sud. Ironizez, ĭaŭ în rîs.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri

zeflemisíre s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri

zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă

zeflemisí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. zeflemiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEFLEMISÍRE s. 1. ironizare. 2. batjocorire.

ZEFLEMISIRE s. 1. ironizare, persiflare, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva într-un pamflet.) 2. batjocorire, ridiculizare. (~ unui om fără apărare.)

ZEFLEMISÍ vb. 1. v. ironiza. 2. v. batjocori.

arată toate definițiile

Intrare: zeflemisire
zeflemisire substantiv feminin
  • silabație: ze-fle- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeflemisire
  • zeflemisirea
plural
  • zeflemisiri
  • zeflemisirile
genitiv-dativ singular
  • zeflemisiri
  • zeflemisirii
plural
  • zeflemisiri
  • zeflemisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zeflemisi
  • silabație: ze-fle- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zeflemisi
  • zeflemisire
  • zeflemisit
  • zeflemisitu‑
  • zeflemisind
  • zeflemisindu‑
singular plural
  • zeflemisește
  • zeflemisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zeflemisesc
(să)
  • zeflemisesc
  • zeflemiseam
  • zeflemisii
  • zeflemisisem
a II-a (tu)
  • zeflemisești
(să)
  • zeflemisești
  • zeflemiseai
  • zeflemisiși
  • zeflemisiseși
a III-a (el, ea)
  • zeflemisește
(să)
  • zeflemisească
  • zeflemisea
  • zeflemisi
  • zeflemisise
plural I (noi)
  • zeflemisim
(să)
  • zeflemisim
  • zeflemiseam
  • zeflemisirăm
  • zeflemisiserăm
  • zeflemisisem
a II-a (voi)
  • zeflemisiți
(să)
  • zeflemisiți
  • zeflemiseați
  • zeflemisirăți
  • zeflemisiserăți
  • zeflemisiseți
a III-a (ei, ele)
  • zeflemisesc
(să)
  • zeflemisească
  • zeflemiseau
  • zeflemisi
  • zeflemisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zeflemisire

etimologie:

  • vezi zeflemisi
    surse: DEX '98 DEX '09

zeflemisi

  • 1. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: batjocori ironiza attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mihai era zeflemisit cu vorba «poetul». CĂLINESCU, E. 24.
      surse: DLRLC
    • Stelian Minea își spuse că reprezintă acum tipul desăvîrșit al ardeleanului rigid și solemn, cum îl zeflemiseau caricaturile și anecdotele timpului. C. PETRESCU, Î. II 214.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zeflemea + sufix -isi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX