zeflemisire sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 5 / Pl: ~ri / E: zeflemisi] 1 Atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: batjocorire (1), derâdere (1), ridiculizare, (îvp) măscărire, (pop) spurcare, (rar) zeflemire (1). 2 Exprimare de ironii la adresa cuiva Si: ironizare, împungere, înțepare, șfichiuire, (liv) persiflare, (rar) zeflemire.

zeflemisire s.f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare; zeflemire. Vorbise cu un surîs de zeflemisire pentru propriile ei gînduri (CE. PETR.). • pl. -i /v. zeflemisi.

ZEFLEMISIRE s. f. Acțiunea de a zeflemisi; ironizare. Luminița vorbise cu un surîs de zeflemisire pentru propriile ei gînduri. C. PETRESCU, Î . II 5.

ZEFLEMISIRE s. f. Acțiunea de a zeflemisi; ironizare.

zeflemisi vt(a) [At: ȘIO II₁, 388 / Pzi: ~sesc / E: zeflemea + -isi] A avea o atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: a batjocori (1), a ridiculiza, (îvp) a spurca, (îrg) a măscări¹ (1), (reg) a ciufuli (4), (reg) a ciufului, a ironiza, a împunge, a înțepa, a șfichiui, (liv) a persifla, (pfm) a urzica, (rar) a zeflemiza.

zeflemisi vb. IV. tr. A lua în rîs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a lua în derîdere; a batjocori. De cîteva ori unchiul George îl zeflemisi (POPOV.). ◊ (refl.) Se zeflemisea singură (PRED.). • prez.ind. -esc. /zeflemea + -isi.

ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în rîs, în bătaie de joc, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). Mihai era.zeflemisit cu vorba «poetul». CĂLINESCU, E. 24. Stelian Minea își spuse că reprezintă acum tipul desăvîrșit al ardeleanului rigid și solemn, cum îl zeflemiseau caricaturile și anecdotele timpului. C. PETRESCU, Î. II 214.

ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în rîs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea.

A ZEFLEMISI ~esc tranz. (persoane) A trata cu zeflemele; a lua în râs; a ironiza; a batjocori. /zeflemea + suf. ~isi

zeflemisì v. a lua în zeflemea, a lua peste picior. [Formațiune analogică].

zeflemisésc v. tr. (d. zeflemea). Sud. Ironizez, ĭaŭ în rîs.

zeflemisire (desp. ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisirii; pl. zeflemisiri

zeflemisire (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisirii; pl. zeflemisiri

zeflemisire s. f. (sil. -fle-), g.-d. art. zeflemisirii; pl. zeflemisiri

zeflemisi (a ~) (desp. ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeflemisesc, 3 sg. zeflemisește, imperf. 1 zeflemiseam; conj. prez. 1 sg. să zeflemisesc, 3 să zeflemisească

zeflemisi (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisesc, imperf. 3 sg. zeflemisea; conj. prez. 3 să zefleimisească

zeflemisi vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeflemisesc, imperf. 3 sg. zeflemisea; conj. prez. 3 sg. și pl. zeflemisească

ZEFLEMISIRE s. 1. ironizare. 2. batjocorire.

ZEFLEMISIRE s. 1. ironizare, persiflare, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva într-un pamflet.) 2. batjocorire, ridiculizare. (~ unui om fără apărare.)

ZEFLEMISI vb. 1. v. ironiza. 2. v. batjocori.

ZEFLEMISI vb. 1. a ironiza, a persifla, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva într-un pamflet.) 2. a batjocori, a ridiculiza, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. (Toți îl ~.)