12 definiții pentru zeflemea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în rîs, glumă batjocoritoare. Zeflemelele unchiului îl umiliseră, le găsea grosolane. CAMIL PETRESCU, O. I 254. Suporta cu greutate tonul de zeflemea obișnuită la bord. BART, E. 211. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a lua în rîs, a zeflemisi, a nu lua în serios. Ia necontenit totul în zeflemea. CAMIL PETRESCU, O. I 250. Ea avea griji și el o lua în zeflemea. SLAVICI, N. I 265. Rîdea și de bun și de rău, și pe toți îi lua în zeflemea. ISPIRESCU, U. 104.

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Luare în râs, ironie. – Tc. zevklenme.

ZEFLEMEÁ ~éle f. Bătaie de joc (de cineva sau de ceva); luare în râs. * A lua în ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek

zeflemeà f. bătaie de joc banală, ironie ușoară: pe toți îi lua în zeflemea ISP. [Turc. ZEVKLENMÈ, batjocură].

zeflemeá f., pl. ele (turc. zevklenme. V. zefchĭ). Sud. Ironie, rîs, batjocură: a lua în zeflemea, a face zeflemele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemeá s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei; pl. zefleméle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEFLEMEÁ s. 1. v. ironie. 2. v. batjocură.

ZEFLEMEA s. 1. ironie, persiflare, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.) 2. batjocură, derîdere, rîs, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Îl ia în ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zeflemeá (-éle), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur

Intrare: zeflemea
  • silabație: ze-fle-mea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeflemea
  • zeflemeaua
plural
  • zeflemele
  • zeflemelele
genitiv-dativ singular
  • zeflemele
  • zeflemelei
plural
  • zeflemele
  • zeflemelelor
vocativ singular
plural

zeflemea

  • 1. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: batjocură ironie 2 exemple
    exemple
    • Zeflemelele unchiului îl umiliseră, le găsea grosolane. CAMIL PETRESCU, O. I 254.
      surse: DLRLC
    • Suporta cu greutate tonul de zeflemea obișnuită la bord. BART, E. 211.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: batjocori ironiza zeflemisi 3 exemple
      exemple
      • Ia necontenit totul în zeflemea. CAMIL PETRESCU, O. I 250.
        surse: DLRLC
      • Ea avea griji și el o lua în zeflemea. SLAVICI, N. I 265.
        surse: DLRLC
      • Rîdea și de bun și de rău, și pe toți îi lua în zeflemea. ISPIRESCU, U. 104.
        surse: DLRLC

etimologie: