3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

zefir [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 193r/3 / V: (îvr) ~fer, zăf~ (Pl: zăfiri), (reg) zemf~ sm / S și: zepf~ / Pl: ~i sm, (înv) ~e, ~uri sn / E: ngr ζέφυρος, lat zephyrus, fr zéphyr] 1 sm sau sn Vânt lin, călduț, care bate primăvara dinspre apus sau dinspre sud. 2 sm sau sn (Poetic; pgn; mpl) Orice vânt lin, răcoros, plăcut Si: adiere (1), boare (2), (rar) aură (1). 3 sn Țesătură subțire de bumbac (mercerizat), utilizată, mai ales, la confecționarea de cămăși bărbătești. 4 sn (Lpl) Sortimente din zefir (3).

ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se fac cămăși bărbătești și alte obiecte de îmbrăcăminte.

ZEFÍR1, zefiri, s. m. Vînt ușor, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. Papura, mișcată în trect- căt de zefiri, Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii. TOPÎRCEANU, P. 142. Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori. EMINESCU, O. IV 3. Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41. ◊ (Personificat) A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24.

ZEFÍR1 s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).

ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre.

ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].

ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].

ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)

ZEFÍR1 ~i m. Vânt ușor de primăvară. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus

ZEFÍR2 ~uri n. 1) Pânză fină de bumbac, din care se confecționează în special obiectele de lenjerie. 2) la pl. Varietăți de astfel de țesătură. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus

zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM.

*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

zefír1 (vânt) s. m., pl. zefíri

zefír (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri

arată toate definițiile

Intrare: Zefir (n.p.)
Zefir nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zefir
Intrare: zefir (țesătură)
zefir3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zefir
  • zefirul
  • zefiru‑
plural
  • zefiruri
  • zefirurile
genitiv-dativ singular
  • zefir
  • zefirului
plural
  • zefiruri
  • zefirurilor
vocativ singular
plural
zefir2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
MDN2008
Surse flexiune: Scriban, DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zefir
  • zefirul
  • zefiru‑
plural
  • zefire
  • zefirele
genitiv-dativ singular
  • zefir
  • zefirului
plural
  • zefire
  • zefirelor
vocativ singular
plural
Intrare: zefir (vânt)
zefir1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zefir
  • zefirul
  • zefiru‑
plural
  • zefiri
  • zefirii
genitiv-dativ singular
  • zefir
  • zefirului
plural
  • zefiri
  • zefirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zefir (țesătură)

  • 1. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (la) plural Diverse sorturi din această țesătură.
      surse: DEX '09 DLRM NODEX

etimologie:

zefir (vânt)

  • 1. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Papura, mișcată în treacăt de zefiri, Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii. TOPÎRCEANU, P. 142.
      surse: DLRLC
    • Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori. EMINESCU, O. IV 3.
      surse: DLRLC
    • Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41.
      surse: DLRLC
    • personificat A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24.
      surse: DLRLC

etimologie: