ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

zefir [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 193^r/3 / V: (îvr) ~fer, zăf~ (Pl: zăfiri), (reg) zemf~ sm / S și: zepf~ / Pl: ~i sm, (înv) ~e, ~uri sn / E: ngr ζέφυρος, lat zephyrus, fr zéphyr] 1 sm sau sn Vânt lin, călduț, care bate primăvara dinspre apus sau dinspre sud. 2 sm sau sn (Poetic; pgn; mpl) Orice vânt lin, răcoros, plăcut Si: adiere (1), boare (2), (rar) aură (1). 3 sn Țesătură subțire de bumbac (mercerizat), utilizată, mai ales, la confecționarea de cămăși bărbătești. 4 sn (Lpl) Sortimente din zefir (3).

zefir s.m., s.n. 1 s.m. (meteor.) Vînt slab, călduț, caracteristic regiunilor de cîmpie, care bate primăvara dinspre S-V. ♦ Gener. Vînt cald, plăcut; adiere. Suflați, răcoritori zefiri, iubită primăvară, Împrăștie-mi mîhnirea (ALEX.). ◊ Fig. Sînt zefiri cu aripi de fiori, Muiate în miros de flori (EMIN.). 2 s.n. (țes.) Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie. ♦ (la pl.) Diferite sorturi din această țesătură. • pl. m. -i, n. -uri, (înv.) -e. /<fr. zephyr, lat. zephyrus, -i, ngr. ζέφνρος.

*ZEFIR² (pl. -iruri) sn. ⛓ Pînză subțire, ațică, mai adesea colorată, din care se fac mai ales cămăși [fr.].

ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

ZEFIR², zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se fac cămăși bărbătești și alte obiecte de îmbrăcăminte.

ZEFIR², zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre.

ZEFIR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros].

ZEFIR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)

ZEFIR² ~uri n. 1) Pânză fină de bumbac, din care se confecționează în special obiectele de lenjerie. 2) la pl. Varietăți de astfel de țesătură. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus

zefir n. un fel de ațică.

*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi.

zefer sm vz zefir

zemfir sm vz zefir

zefir¹ (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefiruri

zefir² (vânt) s. m., pl. zefiri

zefir² (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefiruri

zefir (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefiruri