14 definiții pentru zdruncinătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.

zdruncinătu sf [At: BIBLIA (1688), 81 1/55 / V: (înv) struncen~, str~ / S: sd~ / Pl: ~ri / E: zdruncina + -ătură] 1 Zguduitură (1). 2 (Înv; fig) Tulburare a odihnei, a echilibrului. 3 (Îvr) Cicatrice. 4 (Îvr) Rană1. 5 (Reg) Boală la om sau la animale nedefinită mai îndeaproape.

zdruncinătu s.f. 1 Scuturătură, zguduire, hurducătură; zdruncin. Zdruncinătură a trenului îi aruncă în brațe pălăria (TEOD.). 2 Fig. Dezechilibru, tulburare a ordinii, a echilibrului. • pl. -i. /zdruncina + -ătură.

ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Zguduire, scuturătură, clătinare, hurducătură. Cu carnea obrazului zguduită de zdruncinăturile căruței, moș Gheorghe. zise într-un tîrziu: Bine i-ați făcut lui Eftimie. DUMITRIU, N. 224. 2. Fig. Tulburare, dezechilibru. Se vede cît de colo că-și revine din oră în oră din zdruncinătura aceea a minții. DUMITRIU, B. F. 151. Peste două zile, cînd a venit șeful de post, s-au mai întimplat oarecare zdruncinături. POPA, V. 223.

ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Din zdruncina + suf. -(ă)tură.

ZDRUNCINĂTÚRĂ ~i f. 1) Zdruncinare puternică nerepetată; zguduitură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zguduitură. / a zdruncina + suf. ~ătură

zdruncinătúră f., pl. ĭ. Efectu zdruncinăriĭ: la fie-care zdruncinătură a căruțeĭ, Jidaniĭ strigaŭ „Oĭ, veĭ!” – În Mold. și str-.

struncenătu sf vz zdruncinătură

struncinătu sf vz zdruncinătură

sdruncinătură f. mișcare violentă a trăsurilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRUNCINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. dezechilibru.

ZDRUNCINĂTU s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)

Intrare: zdruncinătură
zdruncinătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdruncinătu
  • zdruncinătura
plural
  • zdruncinături
  • zdruncinăturile
genitiv-dativ singular
  • zdruncinături
  • zdruncinăturii
plural
  • zdruncinături
  • zdruncinăturilor
vocativ singular
plural

zdruncinătură

etimologie:

  • Zdruncina + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX