3 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără talent la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s. n.] – V. zdrăngăni.

zdrăngănit [At: DDRF / V: (reg) ~ncă~, zdrân~, zdrâncă~, strâncă~[1] / S și: sd~ / Pl: ~ele sfa / E: zdrăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2). 3-5 Zăngănire (3-5). 6 sf (Reg; mpl; de obicei art) Dans popular care se execută în perechi de către participanți, în care fata se învârtește pe sub mâna băiatului și apoi, față-n față, fata ținând mâinile pe umerii băiatului, iar el ținând mâinile pe șoldurile fetei, fac doi pași la dreapta și doi pași la stânga. 7 Melodie după care se execută zdrăngănita (6).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: străncănit LauraGellner

zdrăngănit s.n. 1 Faptul de a zdrăngăni. 2 Concr. Cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. • și zdrăncănit s.n. /v. zdrăngăni.

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s. n.] – V. zdrăngăni.

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei (v. zăngănit); cîntec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. Se auzea la fereastră zdrăngănit de țambal și vioară. PAS, Z. I 176. – Variantă: zdrăncănít (ȘEZ. IX 172) s. n.

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrăncănít s. n.]

ZDRĂNGĂNÍT ~uri n. 1) v. A ZDRĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zuruit. /a zdrăngăni

ZDRĂNCĂNÍ vb. IV v. zdrăngăni.

ZDRĂNCĂNÍ vb. IV v. zdrăngăni.

ZDRĂNCĂNÍ vb. IV v. zdrăngăni.

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNCĂNÍT s. n. v. zdrăngănit.

ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn.Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

străncănit[1] sn vz zdrăngănit

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: strâncănit LauraGellner

zdrăngăni [At: LB / V: (îrg) ~ncăni, zdrencăni, (reg) ~ăcăni, zdrâncăni, zdrân~, zdăncăni, zdâcăni, străncăni, strâncăni, (îvr) sdrăncănî, zdropcăni / S și: sdrăngăni / Pzi: ~nesc și (reg) zdrăngăn / E: zdrang + -ăni] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 4 vi (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). 5 vi (Spc; d. clopote, clopoței) A suna. 6 vi (D oameni sau d. instrumente muzicale; c. i. coardele unor instrumente muzicale, coardele vocale) A face să vibreze (nearmonios) Si: a zgândări (1-3). 7 vi (Pex; dep) A cânta (prost) la un instrument cu coarde Si: a zgândări (12), (reg) a drângăni1 (2). 8-9 vtr (Reg) A (se) zgudui (1-2).

arată toate definițiile

Intrare: zdrăngănit (part.)
zdrăngănit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitul
  • zdrăngănitu‑
  • zdrăngăni
  • zdrăngănita
plural
  • zdrăngăniți
  • zdrăngăniții
  • zdrăngănite
  • zdrăngănitele
genitiv-dativ singular
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitului
  • zdrăngănite
  • zdrăngănitei
plural
  • zdrăngăniți
  • zdrăngăniților
  • zdrăngănite
  • zdrăngănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zdrăngănit (zgomot)
zdrăngănit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitul
  • zdrăngănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitului
plural
vocativ singular
plural
zdrăncănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitul
  • zdrăncănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zdrăngăni
zdrăngăni1 (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăngăni
  • zdrăngănire
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitu‑
  • zdrăngănind
  • zdrăngănindu‑
singular plural
  • zdrăngănește
  • zdrăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăngănesc
(să)
  • zdrăngănesc
  • zdrăngăneam
  • zdrăngănii
  • zdrăngănisem
a II-a (tu)
  • zdrăngănești
(să)
  • zdrăngănești
  • zdrăngăneai
  • zdrăngăniși
  • zdrăngăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăngănește
(să)
  • zdrăngănească
  • zdrăngănea
  • zdrăngăni
  • zdrăngănise
plural I (noi)
  • zdrăngănim
(să)
  • zdrăngănim
  • zdrăngăneam
  • zdrăngănirăm
  • zdrăngăniserăm
  • zdrăngănisem
a II-a (voi)
  • zdrăngăniți
(să)
  • zdrăngăniți
  • zdrăngăneați
  • zdrăngănirăți
  • zdrăngăniserăți
  • zdrăngăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăngănesc
(să)
  • zdrăngănească
  • zdrăngăneau
  • zdrăngăni
  • zdrăngăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrângăni
  • zdrângănire
  • zdrângănit
  • zdrângănitu‑
  • zdrângănind
  • zdrângănindu‑
singular plural
  • zdrângănește
  • zdrângăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrângănesc
(să)
  • zdrângănesc
  • zdrângăneam
  • zdrângănii
  • zdrângănisem
a II-a (tu)
  • zdrângănești
(să)
  • zdrângănești
  • zdrângăneai
  • zdrângăniși
  • zdrângăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrângănește
(să)
  • zdrângănească
  • zdrângănea
  • zdrângăni
  • zdrângănise
plural I (noi)
  • zdrângănim
(să)
  • zdrângănim
  • zdrângăneam
  • zdrângănirăm
  • zdrângăniserăm
  • zdrângănisem
a II-a (voi)
  • zdrângăniți
(să)
  • zdrângăniți
  • zdrângăneați
  • zdrângănirăți
  • zdrângăniserăți
  • zdrângăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrângănesc
(să)
  • zdrângănească
  • zdrângăneau
  • zdrângăni
  • zdrângăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrâncăni
  • zdrâncănire
  • zdrâncănit
  • zdrâncănitu‑
  • zdrâncănind
  • zdrâncănindu‑
singular plural
  • zdrâncănește
  • zdrâncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrâncănesc
(să)
  • zdrâncănesc
  • zdrâncăneam
  • zdrâncănii
  • zdrâncănisem
a II-a (tu)
  • zdrâncănești
(să)
  • zdrâncănești
  • zdrâncăneai
  • zdrâncăniși
  • zdrâncăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrâncănește
(să)
  • zdrâncănească
  • zdrâncănea
  • zdrâncăni
  • zdrâncănise
plural I (noi)
  • zdrâncănim
(să)
  • zdrâncănim
  • zdrâncăneam
  • zdrâncănirăm
  • zdrâncăniserăm
  • zdrâncănisem
a II-a (voi)
  • zdrâncăniți
(să)
  • zdrâncăniți
  • zdrâncăneați
  • zdrâncănirăți
  • zdrâncăniserăți
  • zdrâncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrâncănesc
(să)
  • zdrâncănească
  • zdrâncăneau
  • zdrâncăni
  • zdrâncăniseră
zdrăngăni2 (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăngăni
  • zdrăngănire
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitu‑
  • zdrăngănind
  • zdrăngănindu‑
singular plural
  • zdrăngăne
  • zdrăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăngăn
(să)
  • zdrăngăn
  • zdrăngăneam
  • zdrăngănii
  • zdrăngănisem
a II-a (tu)
  • zdrăngăni
(să)
  • zdrăngăni
  • zdrăngăneai
  • zdrăngăniși
  • zdrăngăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăngăne
(să)
  • zdrăngăne
  • zdrăngănea
  • zdrăngăni
  • zdrăngănise
plural I (noi)
  • zdrăngănim
(să)
  • zdrăngănim
  • zdrăngăneam
  • zdrăngănirăm
  • zdrăngăniserăm
  • zdrăngănisem
a II-a (voi)
  • zdrăngăniți
(să)
  • zdrăngăniți
  • zdrăngăneați
  • zdrăngănirăți
  • zdrăngăniserăți
  • zdrăngăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăngăne
(să)
  • zdrăngăne
  • zdrăngăneau
  • zdrăngăni
  • zdrăngăniseră
zdrăncăni2 (1 -căn) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăncăni
  • zdrăncănire
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitu‑
  • zdrăncănind
  • zdrăncănindu‑
singular plural
  • zdrăncăne
  • zdrăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăncăn
(să)
  • zdrăncăn
  • zdrăncăneam
  • zdrăncănii
  • zdrăncănisem
a II-a (tu)
  • zdrăncăni
(să)
  • zdrăncăni
  • zdrăncăneai
  • zdrăncăniși
  • zdrăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăncăne
(să)
  • zdrăncăne
  • zdrăncănea
  • zdrăncăni
  • zdrăncănise
plural I (noi)
  • zdrăncănim
(să)
  • zdrăncănim
  • zdrăncăneam
  • zdrăncănirăm
  • zdrăncăniserăm
  • zdrăncănisem
a II-a (voi)
  • zdrăncăniți
(să)
  • zdrăncăniți
  • zdrăncăneați
  • zdrăncănirăți
  • zdrăncăniserăți
  • zdrăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăncăne
(să)
  • zdrăncăne
  • zdrăncăneau
  • zdrăncăni
  • zdrăncăniseră
zdrăncăni1 (1 -cănesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăncăni
  • zdrăncănire
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitu‑
  • zdrăncănind
  • zdrăncănindu‑
singular plural
  • zdrăncănește
  • zdrăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăncănesc
(să)
  • zdrăncănesc
  • zdrăncăneam
  • zdrăncănii
  • zdrăncănisem
a II-a (tu)
  • zdrăncănești
(să)
  • zdrăncănești
  • zdrăncăneai
  • zdrăncăniși
  • zdrăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăncănește
(să)
  • zdrăncănească
  • zdrăncănea
  • zdrăncăni
  • zdrăncănise
plural I (noi)
  • zdrăncănim
(să)
  • zdrăncănim
  • zdrăncăneam
  • zdrăncănirăm
  • zdrăncăniserăm
  • zdrăncănisem
a II-a (voi)
  • zdrăncăniți
(să)
  • zdrăncăniți
  • zdrăncăneați
  • zdrăncănirăți
  • zdrăncăniserăți
  • zdrăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăncănesc
(să)
  • zdrăncănească
  • zdrăncăneau
  • zdrăncăni
  • zdrăncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrăngănit zdrăncănit

etimologie:

  • vezi zdrăngăni
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

zdrăngăni zdrângăni zdrâncăni zdrăncăni

  • 1. intranzitiv (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zornăi zurui zăngăni attach_file 4 exemple
    exemple
    • Începuse să bată cu pumnul în geam, de zdrăngănea toată sticla geamlîcului. DUMITRIU, B. F. 10.
      surse: DLRLC
    • Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. IBRĂILEANU, A. 118.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Zdrăngănește cheile.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv factitiv S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele. GHICA, S. 519.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să vibreze coardele unui instrument muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zornăi zurui zăngăni attach_file 4 exemple
    exemple
    • S-au apropiat și au început să zdrăngănească și la urechea noastră doi lăutari. PAS, Z. I 237.
      surse: DLRLC
    • Îi intrase în cap că va dovedi Otiliei că Titi al ei cîntă mai bine decît «zdrăngănește» ea. CĂLINESCU, E. O. II 246.
      surse: DLRLC
    • Țiganca... cea tînără, cu ochii ca jăraticul, zdrăngănea plecată asupra cobzei... și îngîna cu glas dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 50.
      surse: DLRLC
    • Salută, zdrăngănind din strune, Bătînd cadența din picior, Și cîntă, legănîndu-și capul, Cobzarul. IOSIF, V. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zdrang + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX