14 definiții pentru zburdălnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.

zburdălnicie sf [At: HELIADE, L. B., 181/10 / S și: sb~ / Pl: ~ii / E: zburdalnic + -ie] 1 Zbenguială (1). 2 (Rar; pex) Distracție (1) 3 (Înv; fig) Desfrâu (7).

zburdălnicie s.f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastîmpăr, voioșie. Era în vîrsta cînd se face trecerea de la zburdălnicia copilăriei în adolescență (AGÂR.). ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. Am rîs de zburdălniciile tinereții (SADOV.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /zburdalnic + -ie.

ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.

ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. (La sg.) însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, voioșie, neastîmpăr. Ce însemnează această zburdălnicie în gîndurile și în simțirea mea? GAEACTION, O. I 182. Cum se depărta puțin, își recăpătă zburdălnicia obișnuită. REBREANU, R. II 29. Veverița pusese frîu neobositei sale zburdălnicii și... își mistuise ființa sa în încheietura umbroasă a unei crengi aeriene. HOGAȘ, M. N. 172. ♦ (Mai ales la pl.) Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere, nebunie. Și ne-am adus noi aminte de toate din vremea noastră și-am rîs de zburdălniciile tinereții. SADOVEANU, L. 129.

ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Din zburdalnic + suf. -ie.

ZBURDĂLNICÍE ~i f. 1) Caracter zburdalnic; neastâmpăr; zbenguială. 2) Joacă voioasă însoțită de multă mișcare; zbânțuială; zbenguială. /zburdalnic + suf. ~ie

zburdălnicíe f. (d. zburdalnic). Calitatea de a fi zburdalnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile

zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile

zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBURDĂLNICÍE s. 1. neastâmpăr, vioiciune, voioșie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. v. joacă.

ZBURDĂLNICIE s. 1. neastîmpăr, vioiciune, voioșie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZBURDĂLNICIE. Subst. Zburdălnicie, zburdare, zburdă, zburdăciune, zbeng, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbereguială (reg.), zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînț (reg.); joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Neastîmpăr, vioiciune, sprinteneală. Ștrengărie, năzdrăvănie, ghidușie (fam.), șotie, poznă (pop. și fam.), năzbîtie, nebunie, boroboață, dăndănaie (reg.), dănănaie (reg.), trăsnaie. Glumă, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, farsă. Ștrengar, loază (fig.), zgîtie (reg.), calindroi (reg.), diavol (fig.), drac (fig.), drăcușor (fig.), drac împelițat; ghiduș (fam.), ghidușar (rar), poznaș, păcală, păcălici. Adj. Zburdalnic, zburdatic (rar), zburdător (rar), năstașnic (reg.), zbenguit, zbenguitor, zbînțuit, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, zbanghiu, nebunatic, zurliu (fam.), sturlubatic (pop.), sturluibat (reg.), neastîmpărat, vioi, zglobiu, zglobior (dim.), jucăuș (fig.), sprințar (pop. și fam.), sprințăroi (reg., augm.). Ștrengar, năzdrăvan, ghiduș (fam.), poznaș (pop. și fam.), păcală, păcălici. Vb. A zburda, a se zbengui, a se zbînțui, a fi neastîmpărat, a nu avea astîmpăr, a nu sta locului, a nu-și găsi locul, a se juca, a se hîrjoni; a ștrengări, a face (a se ține de) ștrengării (de pozne, de șotii, de nebunii). A se zvăpăia (rar). Adv. Ștrengărește, ca un ștrengar. V. amuzament, animație, bucurie, forfotă, glumă, mișcare.

Intrare: zburdălnicie
zburdălnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburdălnicie
  • zburdălnicia
plural
  • zburdălnicii
  • zburdălniciile
genitiv-dativ singular
  • zburdălnicii
  • zburdălniciei
plural
  • zburdălnicii
  • zburdălniciilor
vocativ singular
plural

zburdălnicie

etimologie:

  • Zburdalnic + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX