2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBLENDUI, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui).

zblendui vt [At: DEX / Pzi: ~esc / E: s- + bleandă2 + -ui (după zgudui)] (Reg) A zgudui (1).

zblendui vb. IV. tr. (reg.) A zgudui, a clătina. • prez.ind. -iesc. /z- + bleandă2 + -ui, după zgudui.

ZBLENDUI, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă + suf. -ui (după zgudui).

ZBLENDUI, zblenduiesc, vb.. IV. Tranz. (Rar) A zgudui, a clătina. Răbdarea lui Manlache pîrîia din toate încheieturile, ca o șandrama zblenduită de furtună. POPA, V. 356.

ZBLENDUI, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Din bleandă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zblendui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiesc, 3 sg. zblenduiește, imperf. 1 zblenduiam; conj. prez. 1 sg. să zblenduiesc, 3 să zblenduiască

zblendui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiesc, imperf. 3 sg. zblenduia; conj. prez. 3 să zblenduiască

zblendui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiesc, imperf. 3 sg. zblenduia; conj. prez. 3 sg. și pl. zblenduiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBLENDUI vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

zblendui vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.

Intrare: zblenduit
zblenduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zblenduit
  • zblenduitul
  • zblenduitu‑
  • zblendui
  • zblenduita
plural
  • zblenduiți
  • zblenduiții
  • zblenduite
  • zblenduitele
genitiv-dativ singular
  • zblenduit
  • zblenduitului
  • zblenduite
  • zblenduitei
plural
  • zblenduiți
  • zblenduiților
  • zblenduite
  • zblenduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zblendui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zblendui
  • zblenduire
  • zblenduit
  • zblenduitu‑
  • zblenduind
  • zblenduindu‑
singular plural
  • zblenduiește
  • zblenduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zblenduiesc
(să)
  • zblenduiesc
  • zblenduiam
  • zblenduii
  • zblenduisem
a II-a (tu)
  • zblenduiești
(să)
  • zblenduiești
  • zblenduiai
  • zblenduiși
  • zblenduiseși
a III-a (el, ea)
  • zblenduiește
(să)
  • zblenduiască
  • zblenduia
  • zblendui
  • zblenduise
plural I (noi)
  • zblenduim
(să)
  • zblenduim
  • zblenduiam
  • zblenduirăm
  • zblenduiserăm
  • zblenduisem
a II-a (voi)
  • zblenduiți
(să)
  • zblenduiți
  • zblenduiați
  • zblenduirăți
  • zblenduiserăți
  • zblenduiseți
a III-a (ei, ele)
  • zblenduiesc
(să)
  • zblenduiască
  • zblenduiau
  • zblendui
  • zblenduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zblendui, zblenduiescverb

  • 1. regional Clătina, scutura, zgudui, zgâlțâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răbdarea lui Manlache pîrîia din toate încheieturile, ca o șandrama zblenduită de furtună. POPA, V. 356. DLRLC
etimologie:
  • Bleandă (?) + sufix -ui (după zgudui) DEX '09 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.