2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui).

zblendui vt [At: DEX / Pzi: ~esc / E: s- + bleandă2 + -ui (după zgudui)] (Reg) A zgudui (1).

zblendui vb. IV. tr. (reg.) A zgudui, a clătina. • prez.ind. -iesc. /z- + bleandă2 + -ui, după zgudui.

ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă + suf. -ui (după zgudui).

ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb.. IV. Tranz. (Rar) A zgudui, a clătina. Răbdarea lui Manlache pîrîia din toate încheieturile, ca o șandrama zblenduită de furtună. POPA, V. 356.

ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Din bleandă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă

zblenduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zblenduiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBLENDUÍ vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

zblendui vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.

Intrare: zblenduit
zblenduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zblenduit
  • zblenduitul
  • zblenduitu‑
  • zblendui
  • zblenduita
plural
  • zblenduiți
  • zblenduiții
  • zblenduite
  • zblenduitele
genitiv-dativ singular
  • zblenduit
  • zblenduitului
  • zblenduite
  • zblenduitei
plural
  • zblenduiți
  • zblenduiților
  • zblenduite
  • zblenduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zblendui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zblendui
  • zblenduire
  • zblenduit
  • zblenduitu‑
  • zblenduind
  • zblenduindu‑
singular plural
  • zblenduiește
  • zblenduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zblenduiesc
(să)
  • zblenduiesc
  • zblenduiam
  • zblenduii
  • zblenduisem
a II-a (tu)
  • zblenduiești
(să)
  • zblenduiești
  • zblenduiai
  • zblenduiși
  • zblenduiseși
a III-a (el, ea)
  • zblenduiește
(să)
  • zblenduiască
  • zblenduia
  • zblendui
  • zblenduise
plural I (noi)
  • zblenduim
(să)
  • zblenduim
  • zblenduiam
  • zblenduirăm
  • zblenduiserăm
  • zblenduisem
a II-a (voi)
  • zblenduiți
(să)
  • zblenduiți
  • zblenduiați
  • zblenduirăți
  • zblenduiserăți
  • zblenduiseți
a III-a (ei, ele)
  • zblenduiesc
(să)
  • zblenduiască
  • zblenduiau
  • zblendui
  • zblenduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zblendui

etimologie:

  • Bleandă (?) + sufix -ui (după zgudui)
    surse: DEX '09 DLRM