26 de definiții pentru zbenghi / benghi benghi benchi (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENGHI, zbenghiuri, s. n. (Fam.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. [Var.: benchi, benghi s. n.] – Cf. tc. benek.

zbenghi sn [At: GHICA, S. I, 66 / V: (reg) zbeng, zbenchi (S și: sbenchi) / S și: sb~ / Pl: ~uri / E: z- + benghi] (Pop) 1 Semn (natural) pe piele (mai ales pe obraz) Si: (pop) benghi (1). 2 (Pgn) Pată. 3 (În superstiții) Semn făcut pe fruntea copiilor pentru a fi feriți de deochi Si: benghi (3). 4 (Pex; rar) Pată (1).

zbenghi s.n. (pop.) Semn natural sau artificial pe piele, mai ales pe obraz; gener. pată; (pop.) benghi. • pl. -uri. /z-- + benghi.

ZBENGHI s. n. v. benghi.

bénghi sn [At: FILIMON, C. I, 757 / V: -nchi, zberghi, bobenchi / Pl: ~uri, (rar) – / E: ns cf tc benek] (Pop) 1 Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. 2 (Pex) Semn. 3 Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. 4 (Îs) În -uri Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Reg) Semn în frunte din cauza unei lovituri.

zbeng2 sn vz zbenghi[1] corectată

  1. În original, tipărit greșit: vz zbenhi LauraGellner

BENCHI s. n. v. benghi.

BENGHI, benghiuri, s. n. (Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. [Var.: benchi, zbenghi s. n.] – Cf. tc. benek.

BENGHI, benghiuri, s. n. (Popular; și în forma benchi) Mic semn negru (natural sau artificial) pe trup sau, mai ales, pe obraz. V. aluniță. Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare. ALECSANDRI, P. III 88. ◊ Pată (pe obraz). Își privi mult fața-i uscată și albă... Cu două benchiuri cîrmuzii în umerii obrajilor. VLAHUȚĂ, O. A. 131. De o parte și de alta i se grămădiră sub tîmple două benghiuri de-o roșeață ca de cîrmuz. VLAHUȚĂ, O. A. 142. ◊ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-si prăpădească odorul! CREANGĂ, 35. – Pronunțat monosilabic. – Variante: benchi, zbenghi (ODOBESCU, S. II 504, GHICA, S. 66) s. n.

BENGHI, benghiuri, s. n. (Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. [Var.: benchi, zbenghi s. n.] – Tc. benek.

BENGHI ~uri n. pop. Pată mică de culoare neagră pe obraz sau pe corp. /<turc. benek

benghiu (sbenghiu) n. 1. bucățică de taftă neagră ce femeile își puneau pe față ca s’arate mai albe: obrazul dres cu roșu și ’mpestrițat cu benghiuri AL.; 2. fig. pată sau semn negru: glodu ’ți lipește benghiuri pe nas AL.; 3. pată neagră făcută în fruntea copiilor mici, cu cerneală ori cu funingine, ca prezervativ în contra deochiului: mama îi făcea câte un benghiu boghet în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul Cr. 4. o varietate a jocului în arșice: jocul în sbenghiu ISP. [Turc. BENK, lit. pată].

benghĭ și (Munt.) zbenghĭ n. pl. urĭ (turc. benk, benek, pată, benghĭ; bg. benka, neg). Pată artificială făcută pe față, precum: o alunică artificială pe care și-o făceaŭ odinioară femeile închipuindu-șĭ c’ar fi maĭ frumoase, mînjiturĭ pe care țărancele le fac copiilor ca să-ĭ ferească de deochĭ, petele de pe fața clovnilor ș.a. Zbenghĭ, un joc cu arșicele. – Și benchĭ (Mold. nord).

arată toate definițiile

Intrare: zbenghi / benghi
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbenghi
  • zbenghiul
  • zbenghiu‑
plural
  • zbenghiuri
  • zbenghiurile
genitiv-dativ singular
  • zbenghi
  • zbenghiului
plural
  • zbenghiuri
  • zbenghiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benghi
  • benghiul
  • benghiu‑
plural
  • benghiuri
  • benghiurile
genitiv-dativ singular
  • benghi
  • benghiului
plural
  • benghiuri
  • benghiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benchi
  • benchiul
  • benchiu‑
plural
  • benchiuri
  • benchiurile
genitiv-dativ singular
  • benchi
  • benchiului
plural
  • benchiuri
  • benchiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbenghi / benghi benghi benchi

  • 1. familiar Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup.
    surse: DLRM DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare. ALECSANDRI, P. III 88.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pată (pe obraz).
      exemple
      • Își privi mult fața-i uscată și albă... Cu două benchiuri cîrmuzii în umerii obrajilor. VLAHUȚĂ, O. A. 131.
        surse: DLRLC
      • De o parte și de alta i se grămădiră sub tîmple două benghiuri de-o roșeață ca de cîrmuz. VLAHUȚĂ, O. A. 142.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi.
      surse: DLRLC DEX '09 DLRM attach_file un exemplu
      exemple
      • Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-si prăpădească odorul! CREANGĂ, 35.
        surse: DLRLC

etimologie: