zavod² sn vz zăvod²

zavod¹ sm vz zăvod¹

ZAVOD s. n. v. zăvod².^[1] modificată

zavoi sm vz zăvod¹

zăhoi sn vz zăvod¹

zăo sm vz zăvod¹

zăoz sm vz zăvod¹

zăvod² sn [At: CONTEMPORANUL, IV, 141 / V: (reg) zav~ / Pl: ~uri, ~oade / E: rs завод] (Mun; Dob) 1 Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului. 2 Totalitate a instalațiilor și a uneltelor dintr-un zăvod (1).

zăvod¹ sm [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII, 10 / V: (reg) zăo, zăhoi, zav~, zavoi, zăoz, ~oi, zev~, zovoi / Pl: ~ozi / E: nct] Câine mare (ciobănesc, de vânătoare etc.) Si: dulău¹ (1), (reg) zăblău² (3).

zăvoi⁵ sm vz zăvod¹

zevod sm vz zăvod¹

zovoi sm vz zăvod¹

zăvod² s.n. (reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. Un zăvod părăsit (DAVID.). • pl. -uri. /<rus. завод.

zăvod¹ s.m. Cîine mare (ciobănesc); dulău. S-au repezit... zăvozi cu ragilă la gît (SADOV.). ◊ Fig. Zăvozii furtunii cu coada vulvoi (TOPÎR.). • pl. -ozi. /etimol. nec.

ZĂVOD¹, zăvozi, s. m. Cîine mare (ciobănesc); dulău. Mioarele au întors boturile și au behăit, iar cei doi zăvozi albi n-au lătrat. SADOVEANU, O. VIII 251. Auzi lătrînd pe dealuri zăvozii de la stîni. MACEDONSKI, O. I 116. Ai ars cîteva sate, ai prădat cîteva mănăstiri, ș-acum te furișezi ca un lup urmărit de zăvozi. ALECSANDRI, T. II 18.

ZĂVOD², zăvoduri, s. n. (Dobrogea) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. Haidem, Barba. Și dacă sînt și acolo oameni, oi căuta vreun ostrov, o plavie, un zăvod părăsit. DAVIDOGLU, O. 81. – Variantă: zavod (CONTEMPORANUL, IV 141) s. n.

ZĂVOD¹, zăvoduri, s. n. (Reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. – Rus zavod.

ZĂVOD², zăvozi, s. m. Cîine mare (ciobănesc); dulău.

ZĂVOD ~zi m. pop. Câine mare (ciobănesc); dulău. /Orig. nec.

zăvod n. total de o sută de chiaguri (termen de pescărie): la o colibă de pescar sunt câte două sau trei zăvoade. [V. zăvoadă].

zăvod m. câine de măcelar: s’au aruncat pe mine ca doi zăvozi AL. [Tras din slav. ZAVODITI, a conduce: zăvodul însoțește vitele].

zăvod n. condică: l’a înscris în zăvod. V. izvod.

2) zăvód n., pl. oade (rut. závod, závid, rus. zavod, fabrică. V. năvod). Dun. Așezămînt (casă) de unelte pescăreștĭ. V. cherhana.

1) zăvód m. (rus. zavódnyĭ, bogat, îmbelșugat, orĭ vsl. *zavodŭ, d. za-voditi, a conduce, cum face cînele cu oile. V. vodă). Est. Dulăŭ, cîne mare: sărițĭ zăvozĭ și Arnăuțĭ (în poveștĭ, vorbind de niște păzitorĭ strașnicĭ)!

zăvod¹ (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvoduri

zăvod² (câine) (pop.) s. m., pl. zăvozi

zăvod¹ (câine) s. m., pl. zăvozi

zăvod² (așezare) (reg.) s. n., pl. zăvoduri

zăvod (așezare) s. n., pl. zăvoduri

zăvod (câine) s. m., pl. zăvozi

zăvod (așezare) s. n., pl. zăvoade

zăvod.

ZĂVOD s. v. dulău.

ZĂVOD s. (ZOOL.) dulău, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. și Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.)

ZĂVOD (-OZI), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471).

zăvod (-ozi), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471).