13 definiții pentru zavergiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

zavergiu sm [At: HELIADE, O. II, 365 / Pl: ~ii / E: zaveră + -giu] 1 (Pop) Eterist (I). 2 (Pgn) Răzvrătit (1). 3 (Îvp; pcf cu zavragiu) Scandalagiu.

zavergiu s.m. 1 (ist.) Răzvrătit (grec) din 1821; eterist. Turcii au intrat în țară ca să curețe pe zavergii (GAL.). 2 Gener. (fam.) Răsculat, răzvrătit. • pl. -ii. /zaveră + -giu.

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821: p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. ext. răsculat, revoluționar. Caravia, cum vede că-i vine ajutor, ia curaj, atacă pe carafefizi (= voluntari turci din timpul eteriei) cu 800 de zavergii călări. GHICA, S. 114. La cîți se-nmuiase pe cale vîna Puseră pe dînșii turcii mîna: Mindri zavergii prin munți Zăceau d-o palmă mai scurți! TEODORESCU, P. P. 487.

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. ext. răsculat, răzvrătit. – Din zaveră + suf. -giu.

ZAVERGÍU ~i m. 1) ist. Participant la zaveră. 2) fig. Persoană care ia parte la o rebeliune; răzvrătit; rebel. /zaveră + suf. ~giu

zavergiu m. 1. ostaș din armata lui Ipsilante: locuitorii fugiau în toate părțile dinaintea zavergiilor și pandurilor GHICA; 2. rebel; 3. fig. cată-ceartă, gâlcevitor. [Formațiune analogică din Zaveră].

zavergíŭ m. (d. zaveră). Vechĭ. Revoluționar din zaveră, eterist. Azĭ. Fig. (pop. zavragiŭ). Scandalagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZAVERGÍU adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

zavergiu adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

Intrare: zavergiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zavergiu
  • zavergiul
  • zavergiu‑
plural
  • zavergii
  • zavergiii
genitiv-dativ singular
  • zavergiu
  • zavergiului
plural
  • zavergii
  • zavergiilor
vocativ singular
  • zavergiule
plural
  • zavergiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zavergiu

  • 1. Revoluționar grec din 1821, participant la zaveră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Caravia, cum vede că-i vine ajutor, ia curaj, atacă pe carafefizi (= voluntari turci din timpul eteriei) cu 800 de zavergii călări. GHICA, S. 114.
      surse: DLRLC
    • La cîți se-nmuiase pe cale vîna Puseră pe dînșii turcii mîna: Mîndri zavergii prin munți Zăceau d-o palmă mai scurți! TEODORESCU, P. P. 487.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zaveră + sufix -giu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX