ZAMPARAGIU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

zamparagiu sm [At: GORJAN, H. II, 205/1 / Pl: ~ii / E: zampara + -giu] (Fam) 1 Petrecăreț. 2 Bețiv (1). 3 Desfrânat (4). 4 Derbedeu (1).

zamparagiu s.m. (pop.; fam.) Petrecăreț; bețivan; desfrînat; ștrengar. Ce cauți să te amesteci cu vagabonții, cu zamparagiii? (CAR.). • pl. -gii. /cf. tc. zampara „desfrînat”.

ZAMPARAGIU, zamparagii, s. m. (Pop.) Derbedeu. – Cf. tc. zampara.

ZAMPARAGIU, zamparagii, s. m. Derbedeu. Ce cauți să te amesteci... cu zamparagiii, cu pungașii... să spargi ușa și să intri noaptea în prăvăliile oamenilor? CARAGIALE, O. I 231. D-apoi călugării: o adunătură de zamparagii dugliși, din toată lumea, cuibăriți prin mănăstire. CREANGĂ, A. 120. Scădea din zi în zi numărul zamparagiilor. GORJAN, H. II 205.

ZAMPARAGIU, zamparagii, s. m. Derbedeu. – Tc. zampara.

ZAMPARAGIU ~i m. pop. Om de nimic; pușlama; secătură; derbedeu. /cf. turc. zampara

zamparagiu m. ștrengar: o adunătură de zamparagii din toată lumea CR. [Tras din turc. ZAMPARA, craidon, lit. care aleargă după femei].

zamparagíŭ m. (din geamparagiŭ, după pron. ngr., adică „acela care umblă după cîntece”, maĭ degrabă de cît d. turc. pers. zen-pare, care, la Șăĭn., înseamnă „cel ce aleargă după femeĭ”, dar care nu e în dicț.). Fam. Berbant, ștrengar.

zamparagiu (pop.) s. m., art. zamparagiul; pl. zamparagii, art. zamparagiii (desp. -gi-ii)

zamparagiu (pop.) s. m., art. zamparagiul; pl. zamparagii, art. zamparagiii (-gi-ii)

zamparagiu s. m., art. zamparagiul; pl. zamparagii, art. zamparagiii

ZAMPARAGIU s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

zamparagiu s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

zamparagiu (-ii), s. m. – Haimana, pungaș. Tc. zampara (Șeineanu, II, 383). – Der. zamaralîc, s. n. (haimanalîc), din tc. zamparalik. Legătura acestor cuvinte cu geampara nu este clară.

zamparagiu, zamparagii s. m. (pop.) derbedeu