3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zamán sn [At: NECULCE, L. 162 / Pl: ? / E: tc zaman] (Înv) Prilej (1).

zamán n., pl. urĭ și e (turc. zaman). Nec. Ocaziune. V. aman.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZAMÁN, zamánuri, s. n. Șansă. (din tc. zaman, cf. alb., bg. zaman)

zamán (-nuri), s. n. – Oportunitate. – Mr. zămane. Tc. zaman (Șeineanu, II, 130), cf. alb., bg. zaman.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZAMAN < tc. „ocazie” (Tiktin) 1. Zaman, (Î Div). 2. Zamona, P., boier, 1420 (Ț-Rom 128; 13 – 15 B 170); Zămona, P. (Giur 245) același. 3. Zamonea sau Zamonul, Danciul, olt., 1463 (Pol 22 – 23). 4. Zamina la olt. (17 B II 364).

Intrare: zaman
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaman
  • zamanul
  • zamanu‑
plural
  • zamanuri
  • zamanurile
genitiv-dativ singular
  • zaman
  • zamanului
plural
  • zamanuri
  • zamanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Zaman
Zaman nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zaman
Intrare: zăman
zăman1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăman
  • zămanul
  • zămanu‑
plural
  • zămanuri
  • zămanurile
genitiv-dativ singular
  • zăman
  • zămanului
plural
  • zămanuri
  • zămanurilor
vocativ singular
plural
zăman2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăman
  • zămanul
  • zămanu‑
plural
  • zămane
  • zămanele
genitiv-dativ singular
  • zăman
  • zămanului
plural
  • zămane
  • zămanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaman

etimologie:

zăman

etimologie: