4 definiții pentru zaman
Explicative DEX
zaman sn [At: NECULCE, L. 162 / Pl: ? / E: tc zaman] (Înv) Prilej (1).
zamán n., pl. urĭ și e (turc. zaman). Nec. Ocaziune. V. aman.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
ZAMAN, zamanuri, s. n. Șansă. (din tc. zaman, cf. alb., bg. zaman)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zaman (-nuri), s. n. – Oportunitate. – Mr. zămane. Tc. zaman (Șeineanu, II, 130), cf. alb., bg. zaman.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: zaman
zaman substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
zaman, zamanurisubstantiv neutru
- 1. Oportunitate, șansă. DERsinonime: oportunitate șansă
etimologie:
- zaman DER
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.