zahari- [At: DN³ / V: zaharo- / E: fr sacchari-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 (Referitor la) zahăr (1). 2 De zahăr (1). 3 Zaharoză.

zahari- v. zahar¹-.

ZAHARI- Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) zahăr”, „de zahăr”, „zaharoză”. [var. zaharo-. / < fr. sacchari-, cf. ar. sukkar].

ZAHARI- elem. v. zaharo-.

zaharo- vz zahari-

zahări v vz zăhări

zăhări [At: POLIZU / V: zah~ / Pzi: ~resc / E: zahăr] 1 vt (îrg) A zaharisi (2). 2 vr (Rar; d. dulcețuri, miere etc.) A se zaharisi (4).

zărar³ sn [At: LEXIC REG. II, 64 / V: zăhar / Pl: ~e / E: zar² + -ar] (Reg) Broască (de la ușă).

zărar² sm [At: CHEST. V, 65 / Pl: ~i / E: zar¹ + -ar] (Reg) Persoană care confecționează sau repară zaruri².

zărar¹ smn [At: BARCIANU / Pl: ~i sm, ~e sn / E: zăr² + -ar] (Pop) 1 sm Cioban care mulge oile Si: mulgător. 2 Persoană care face sau vinde zer. 3 sn (Reg) Ciubăr (pentru zer). 4 sn (Reg) Cantitate de zer cuprinsă într-un zărar (3). 5 (Csnp) Lemn crestat la mijloc care se fixează între mânerele căldării când se pune să fiarbă ceva la stână.

zahar¹- Elem. de compunere „zahăr”. • și zahari-, zaharo-. /<fr. sacchar(o)-, sacchari-; cf. lat saccharum, gr. σάκχαρον.

zăhări vb. IV. tr. (pop.) A presăra, a îndulci cu zahăr. • prez.ind. -esc. /zahăr + -i.

zărar s.m. (pop.) Cioban care mulge oile; mulgător. • pl. -i. /zăr + -ar.

ZAHARISI (-isesc), ❍ZĂHĂRI (-ăresc) I. vb. tr. 1 A acoperi cu un start de zahăr, a fierbe în zahăr (fructe): Cu zahăr îi zăhărea, În cuptioriu că mi-l punea Și el mîndru se cocea (MAR.) ¶ 2 Fig. A îndulci: e cam de mult, zice jupînul, zaharisind și mai tare tonul (CAR.). II. vb. refl. 1 A se cristaliza (vorb. de dulceață, de licheururi, etc.): îmi găsise pricină, de la te mieri ce, de la un rod-de-zahăr care se zăhărise (GN.); vutca... să se îndulcească cu zahar fierbinte, ca să nu se zăhărească (DRĂGH.) ¶ 2 Fig. familiar A se ramoli [ngr. viit. ζαχαρόσω < ζαχαρόνω].

ZĂHĂRI 👉 ZAHARISI.

ZĂHĂRI, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A presăra, a îndulci cu zahăr. A făcut un colăcel, Rumenei și-mpleticel... Cu miere mi-l ungea, Cu zahar îl zăhărea. TEODORESCU, P. P. 153.

ZĂRAR, zărari, s. m. (Mold.) Cioban care mulge oile; mulgător. Pleacă Coștea la Galați Să ia sare La mioare... Și glugi mari La cei zărari. ALECSANDRI, P. P. 54.

ZĂHĂRI, zăhăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A presăra, a îndulci cu zahăr. – Din zahăr.

ZĂRAR, zărari, s. m. (Reg.) Cioban care mulge oile; mulgător. – Din zăr (= zer) + suf. -ar.

ZAHARO- v. zahari- [în DN].

ZAHAR- elem. v. zaharo-.

ZAHARO-, zahar-, zahari- elem. „Zahăr”. (din fr. sacchar/o/-, sacchari-, cf. lat. saccharum, gr. sakkharon)

zaharisésc (vest) și zăhărésc (est) v. tr. (d. zahăr, zahar saŭ ngr. zahariázo, mă cristalizez, zaharóno, zaharisesc). Ferb în zahăr: fructe zaharisite. V. refl. Mă cristalizez (vorbind de zahăru din dulceața stricată). Fig. Mă ramolesc: un zaharisit! V. izmenesc.

zăhărésc, V. zaharisesc.

zăhări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, 3 sg. zăhărește, imperf. 1 zăhăream; conj. prez. 1 sg. să zăhăresc, 3 să zăhărească

zerar (rar) s. m., pl. zerari

zăhări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, imperf. 3 sg. zăhărea conj. prez. 3 să zăhărească

zerar s. m., pl. zerari

zerar s. m., pl. zerari

zăhări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăhăresc, imperf. 3 sg. zăhărea; conj. prez. 3 sg. și pl. zăhărească

zaharisi Verbul e consideraț de dicționarele noastre ca e provenind din gr. ζαχαρώνω (aor. ζαχάρωσα). Dar am aștepta în cazul acesta *zaharosi. Scriban, ca și în alte rînduri, aglomerează ipotezele : zaharisi ar îi derivat romînesc de la zahăr (deși același autor inserează în dicționar și pe zăhări, care prezintă tipul romînesc de derivare), sau gr. ζαχαριάζω, ζαχαρώνω. Mai probabilă mi se pare altă explicație. Verbele romanice împrumutate în grecește au terminația de aorist -άρισα, unde -αρ- este sufixul infinitivului în italienește. Cu aceste verbe a fost asimilat în romînește zaharisi, din cauză că, întîmplător, înainte de -isi se găsea aici un -ar-, care face parte din rădăcina grecească.

ZAHARI- „zahăr”. ◊ L. saccharum „zahăr” > fr. sacchari-, engl. id. > rom. zahari-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține sau care produce zahăr; ~gen (v. -gen₂), adj., care se poate transforma în zahăr prin hidratare; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zahăr; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se poate determina concentrația unei soluții de zahăr.

ZAHARO- „zahăr, zaharoză”. ◊ gr. sakkharon. „zahăr” > fr. saccharo-, engl. id. > rom. zaharo-. □ ~for (v. -for), adj., care produce zahăr; ~id (v. -id), adj., cu aspect de zahăr; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină densitatea soluțiilor de zahăr; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci microscopice care produc fermentație alcoolică în materii zaharoase.

ZĂRAR s. v. mulgător.

zărar s. v. MULGĂTOR.