3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAGARÁ, zagarele[1], s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.

  1. plural corect zagarále; zagaréle este pluralul variantei zagareá Octavian Mocanu

zagará sf [At: (a. 1693) ȘIO II1, 380 / V: (înv) ~reá, (reg) zăgărá, (reg) zăgăreá / A și: zagára / Pl: ~le / E: tc za⌝ra[1]] (Înv) 1 Blană de animal prelucrată. 2 Margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele articole de îmbrăcăminte Si: (reg) zăgăraie. 3 (Pex) Paspoal. 4 (Reg) Bor2.

  1. Caracter suspect în etimologie. — cata

zagara s.f. Blană de animal prelucrată; porțiune de blană (de altă culoare) aplicată ca garnitură la marginea căciulilor sau a altor obiecte de îmbrăcăminte. Are palton cu zagara (PER.). • pl. -ale. /<bg. загара, srb. zagarija.

ZAGARÁ, zagarele[1], s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., scr. zagarija.

  1. plural corect zagarále; zagaréle este pluralul variantei zagareá Octavian Mocanu

ZAGARÁ, zagarale, s. f. Blană de animal prelucrată; bordură de blană aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte; p. ext. orice bordură cu care se tivește un obiect de îmbrăcăminte. Sumanul și ițarii îi erau peticiți, dar curați. în cap purta o căciulă albă cu zagara neagră. SADOVEANU, O. V 529. Cu cușma cu zagara, zagaraua că-i boită, Lui Nicuță dăruită. I. CR. IV 154. Variantă:- zăgărá (PAMFILE, A. R. 31) s. f.

ZAGARÁ, zagarale, s. f. Blană de animal prelucrată; bordură de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Bg., sb. zagarija.

ZAGARÁ ~le f. 1) Blană prelucrată, gata pentru întrebuințare. 2) Garnitură de blană aplicată ca podoabă pe mărginile unor obiecte de îmbrăcăminte. /<bulg., sb. zagarija

zagará f. (turc. zaghara, adică „blană de Zagara”, un oraș în Macedonia). Vechĭ. Azĭ Brașov. Guler de blană lat care acopere umeriĭ. Azĭ Mold. Chenaru saŭ panglica de pe marginea pălăriiĭ (rev. I. Crg. 3, 346) saŭ chenar de blană de altă coloare la căcĭulă. Fig. Iron. Pl. Zorzoane.

zăga sf [At: ALR SN IV, h 1207/219 / Pl: ? / E: net] (Reg) Catifea.

ZAGAREÁ s. f. Formă logică de singular pentru pluralul zagarele. v. ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. [DEX ’98]


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále, art. zagarálele

zagará s. f., art. zagaráua, g.-d. art. zagarálei; pl. zagarále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZAGARÁ2, zagarále, s. f. Fleac, bagatelă. (din bg. zagara, prob. de la n. pr. Zagorane[1] localitate în Macedonia)

  1. probabil Zagorani/Загорани — Octavian Mocanu

zăgará (-ále), s. f.1. Margine, mal, țărm. – 2. Fleac, moft. – Var. zăgărea. Bg. zagara (Candrea), poate din numele propriu Zagara[1], oraș din Macedonia (Șeineanu, II, 380).

  1. probabil Zagorani/Загорани — Octavian Mocanu

ZĂGARÁ, zăgarále, s. f. (Var.) Zagara.

ZĂGĂREÁ, zăgăréle, s. f. (Var.) Zagara.

Intrare: zagara
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zagara
  • zagaraua
plural
  • zagarale
  • zagaralele
genitiv-dativ singular
  • zagarale
  • zagaralei
plural
  • zagarale
  • zagaralelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgăra
  • zăgăraua
plural
  • zăgărale
  • zăgăralele
genitiv-dativ singular
  • zăgărale
  • zăgăralei
plural
  • zăgărale
  • zăgăralelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zagarea
  • zagareaua
plural
  • zagarele
  • zagarelele
genitiv-dativ singular
  • zagarele
  • zagarelei
plural
  • zagarele
  • zagarelelor
vocativ singular
plural
zăgărea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgărea
  • zăgăreaua
plural
  • zăgărele
  • zăgărelele
genitiv-dativ singular
  • zăgărele
  • zăgărelei
plural
  • zăgărele
  • zăgărelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgara
  • zăgaraua
plural
  • zăgarale
  • zăgaralele
genitiv-dativ singular
  • zăgarale
  • zăgaralei
plural
  • zăgarale
  • zăgaralelor
vocativ singular
plural
Intrare: zăgară
zăgară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăgăra
zăgăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

zagara zăgăra zagarea zăgărea zăgara

  • 1. Blană de animal prelucrată, gata pentru întrebuințare; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sumanul și ițarii îi erau peticiți, dar curați. În cap purta o căciulă albă cu zagara neagră. SADOVEANU, O. V 529.
      surse: DLRLC
    • Cu cușma cu zagara, zagaraua că-i boită, Lui Nicuță dăruită. I. CR. IV 154.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Orice bordură cu care se tivește un obiect de îmbrăcăminte.
      surse: DLRLC

etimologie: