20 de definiții pentru zagara
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- etimologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZAGARA, zagarele[1], s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.
- plural corect zagarale; zagarele este pluralul variantei zagarea — Octavian Mocanu
zagara sf [At: (a. 1693) ȘIO II1, 380 / V: (înv) ~rea, (reg) zăgăra, (reg) zăgărea / A și: zagara / Pl: ~le / E: tc za⌝ra[1]] (Înv) 1 Blană de animal prelucrată. 2 Margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele articole de îmbrăcăminte Si: (reg) zăgăraie. 3 (Pex) Paspoal. 4 (Reg) Bor2.
- Caracter suspect în etimologie. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de cata
- acțiuni
zagara s.f. Blană de animal prelucrată; porțiune de blană (de altă culoare) aplicată ca garnitură la marginea căciulilor sau a altor obiecte de îmbrăcăminte. Are palton cu zagara (PER.). • pl. -ale. /<bg. загара, srb. zagarija.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZAGARA, zagarele[1], s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., scr. zagarija.
- plural corect zagarale; zagarele este pluralul variantei zagarea — Octavian Mocanu
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZAGARA, zagarale, s. f. Blană de animal prelucrată; bordură de blană aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte; p. ext. orice bordură cu care se tivește un obiect de îmbrăcăminte. Sumanul și ițarii îi erau peticiți, dar curați. în cap purta o căciulă albă cu zagara neagră. SADOVEANU, O. V 529. Cu cușma cu zagara, zagaraua că-i boită, Lui Nicuță dăruită. I. CR. IV 154. Variantă:- zăgăra (PAMFILE, A. R. 31) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZAGARA, zagarale, s. f. Blană de animal prelucrată; bordură de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Bg., sb. zagarija.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZAGARA ~le f. 1) Blană prelucrată, gata pentru întrebuințare. 2) Garnitură de blană aplicată ca podoabă pe mărginile unor obiecte de îmbrăcăminte. /<bulg., sb. zagarija
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zagará f. (turc. zaghara, adică „blană de Zagara”, un oraș în Macedonia). Vechĭ. Azĭ Brașov. Guler de blană lat care acopere umeriĭ. Azĭ Mold. Chenaru saŭ panglica de pe marginea pălăriiĭ (rev. I. Crg. 3, 346) saŭ chenar de blană de altă coloare la căcĭulă. Fig. Iron. Pl. Zorzoane.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZAGAREÁ s. f. Formă logică de singular pentru pluralul zagarele. v. ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. [DEX ’98]
zagarea sf vz zagara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de cata
- acțiuni
zăgăra sf vz zagara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăgărea sf vz zagara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ZĂGĂRA s. f. (Var.) Zagara.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zagara s. f., art. zagaraua, g.-d. art. zagaralei; pl. zagarale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Mada Puscas
- acțiuni
zagara s. f., art. zagaraua, g.-d. art. zagaralei; pl. zagarale, art. zagaralele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zagara s. f., art. zagaraua, g.-d. art. zagaralei; pl. zagarale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZAGARA2, zagarale, s. f. Fleac, bagatelă. (din bg. zagara, prob. de la n. pr. Zagorane[1] localitate în Macedonia)
- probabil Zagorani/Загорани — Octavian Mocanu
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
ZĂGARA, zăgarale, s. f. (Var.) Zagara.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zăgara (-ale), s. f. – 1. Margine, mal, țărm. – 2. Fleac, moft. – Var. zăgărea. Bg. zagara (Candrea), poate din numele propriu Zagara[1], oraș din Macedonia (Șeineanu, II, 380).
- probabil Zagorani/Загорани — Octavian Mocanu
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂGĂREA, zăgărele, s. f. (Var.) Zagara.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zagara, zagaralesubstantiv feminin
- 1. Blană de animal prelucrată, gata pentru întrebuințare; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. DEX '09 DLRLC NODEX
- Sumanul și ițarii îi erau peticiți, dar curați. În cap purta o căciulă albă cu zagara neagră. SADOVEANU, O. V 529. DLRLC
- Cu cușma cu zagara, zagaraua că-i boită, Lui Nicuță dăruită. I. CR. IV 154. DLRLC
- 1.1. Orice bordură cu care se tivește un obiect de îmbrăcăminte. DLRLC
-
etimologie:
- zagarija DLRM DEX '09 NODEX