2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zagán sm vz zăgan

ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

zăgan, ~ă [At: MARIAN, O. I, 179 / V: (reg) zag~ / Pl: ~i, ~e / E: tc zagan] 1 sm Vultur mare, cu penajul de culoare neagră-cenușie pe spate, pe coadă și pe aripi, albă-gălbuie pe cap, pe gât și pe piept Si: vultur bărbos (Gypaëtus barbatus). 2 sm (Orn; reg) (Reg) Gaie (Milvus milvus). 3 sm (Reg) Vultur alb (Neophoron percnopterus). 4 sm (Reg) Câine mare. 5 smf (Reg; dep) Om gras.

zăgan s.m. (ornit.) Vultur mare, cu penajul brun-cenușiu pe spate, pe coadă, pe aripi, galben-ruginiu pe cap, pe gît și pe partea ventrală și cu pene negre în formă de barbă, sub cioc (Gypaëtus barbatus); vultur-bărbos, vultur-cu-barbă, vultur-negru. • pl. -i. /<tc. zagan, ngr. ζαγάνος.

ZĂGÁN, zăgani, s. m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu gîtul galben, cu pieptul roșcat, cu un mănunchi de pene lungi, țepoase sub cioc; trăiește în munții înalți și se hrănește cu animale vii și cu hoituri; vultur-bărbos, ceahlău ( Gypaetus barbatus).

ZĂGÁN, zăgani, s. m. Vultur-bărbos. – Tc. zagan.

ZĂGÁN ~i m. Vultur de talie mare, cu pene negre, în formă de barbă sub cioc; vultur-bărbos. /<turc. zagan

pleșuv a. 1. chel; 2. fig. gol, neacoperit: munții pleșuvi. [Slav. PLĬEȘĬVŬ]. ║ m. Zool. 1. vultur cu capul mohorît, se nutrește cu mortăciuni (Vultur fulvus); 2. (răpitor de miei), vultur care răpește nu numai miei, ci și copii (Gypaetos barbatus): el se numia în vechime zagan, azi în Mold. (Buc.) ceahlău și în Tr. sorliță.

zăgan m. uliu de stârvuri (Milvus). [Turc. ZAGAN, uliu].

zăgán (vest) și zagán (est) m. (turc. zagan, șoĭm; ngr. zagános). Sorliță (Șez. 37, 132). Un fel de vultur pleșuv care se numește și hoĭtar (vultur percnópterus). Un fel de șoĭm care mănîncă și mortăcĭunĭ (milvus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂGÁN s. (ORNIT.; Gypætus barbatus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) șurligaie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. și Ban.) șorliță, (Transilv.) șușugaie.

ZĂGAN s. (ORNIT.; Gypaëtus barbatus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) șurligaie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. și Ban.) șorliță, (Transilv.) șușugaie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăgán (-ni), s. m. – Vultur-bărbos (Gypaetus barbatus). Tc. (per.) zagan (Șeineanu, II, 380), cf. ngr. ζαγάνος.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăgán, zăgani, s.m. – (ornit.) Vultur bărbos (Gypaetus barbatus). Semnalat (în sec. XIX) în Munții Țibleș și Masivul Rodnei. A dispărut din zonă în sec. XX (Ardelean, Bereș, 2000: 148). ♦ (onom.) Zăgan, Zăgănescu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din tc. zagan „șoim” (MDA), ngr. zaganis (Scriban, Șăineanu, DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZĂGAN subst. (vultur). 1. – b. ard., 1722 (Paș); – (16 B III 319; Mar); Zăgănescu. 2. Cf. cu g > h (?) sau de altă origine: Zăhan moț (O Dens T).

Intrare: Zăgan
Zăgan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zăgan
Intrare: zăgan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgan
  • zăganul
  • zăganu‑
plural
  • zăgani
  • zăganii
genitiv-dativ singular
  • zăgan
  • zăganului
plural
  • zăgani
  • zăganilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zagan
  • zaganul
  • zaganu‑
plural
  • zagani
  • zaganii
genitiv-dativ singular
  • zagan
  • zaganului
plural
  • zagani
  • zaganilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăgan zagan

  • 1. ornitologie Pasăre răpitoare de talie mare, cu gâtul galben, cu pieptul roșcat, cu un mănunchi de pene lungi, țepoase sub cioc; trăiește în munții înalți și se hrănește cu animale vii și cu hoituri; vultur-bărbos; vultur negru (Gypaetus barbatus).
    surse: DLRLC NODEX DEX '09 sinonime: ceahlău șorliță șurligaie șușugaie

etimologie: