zăgan, ~ă [At: MARIAN, O. I, 179 / V: (reg) zag~ / Pl: ~i, ~e / E: tc zagan] 1 sm Vultur mare, cu penajul de culoare neagră-cenușie pe spate, pe coadă și pe aripi, albă-gălbuie pe cap, pe gât și pe piept Si: vultur bărbos (Gypaëtus barbatus). 2 sm (Orn; reg) (Reg) Gaie (Milvus milvus). 3 sm (Reg) Vultur alb (Neophoron percnopterus). 4 sm (Reg) Câine mare. 5 smf (Reg; dep) Om gras.

zăgan s.m. (ornit.) Vultur mare, cu penajul brun-cenușiu pe spate, pe coadă, pe aripi, galben-ruginiu pe cap, pe gît și pe partea ventrală și cu pene negre în formă de barbă, sub cioc (Gypaëtus barbatus); vultur-bărbos, vultur-cu-barbă, vultur-negru. • pl. -i. /<tc. zagan, ngr. ζαγάνος.

ZĂGAN, zăgani, s. m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu gîtul galben, cu pieptul roșcat, cu un mănunchi de pene lungi, țepoase sub cioc; trăiește în munții înalți și se hrănește cu animale vii și cu hoituri; vultur-bărbos, ceahlău ( Gypaetus barbatus).

ZĂGAN, zăgani, s. m. Vultur-bărbos. – Tc. zagan.

ZĂGAN ~i m. Vultur de talie mare, cu pene negre, în formă de barbă sub cioc; vultur-bărbos. /<turc. zagan

zăgan m. uliu de stârvuri (Milvus). [Turc. ZAGAN, uliu].

zăgán (vest) și zagán (est) m. (turc. zagan, șoĭm; ngr. zagános). Sorliță (Șez. 37, 132). Un fel de vultur pleșuv care se numește și hoĭtar (vultur percnópterus). Un fel de șoĭm care mănîncă și mortăcĭunĭ (milvus).

zagan sm vz zăgan

pleșuv a. 1. chel; 2. fig. gol, neacoperit: munții pleșuvi. [Slav. PLĬEȘĬVŬ]. ║ m. Zool. 1. vultur cu capul mohorît, se nutrește cu mortăciuni (Vultur fulvus); 2. (răpitor de miei), vultur care răpește nu numai miei, ci și copii (Gypaetos barbatus): el se numia în vechime zagan, azi în Mold. (Buc.) ceahlău și în Tr. sorliță.

zagán, V. zăgan.

zăgan (pasăre) s. m., pl. zăgani

zăgan (pasăre) s. m., pl. zăgani

zăgan s. m., pl. zăgani

ZĂGAN s. (ORNIT.; Gypætus barbatus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) șurligaie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. și Ban.) șorliță, (Transilv.) șușugaie.

ZĂGAN s. (ORNIT.; Gypaëtus barbatus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) șurligaie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. și Ban.) șorliță, (Transilv.) șușugaie.

zăgan (-ni), s. m. – Vultur-bărbos (Gypaetus barbatus). Tc. (per.) zagan (Șeineanu, II, 380), cf. ngr. ζαγάνος.

zăgan, zăgani, s.m. – (ornit.) Vultur bărbos (Gypaetus barbatus). Semnalat (în sec. XIX) în Munții Țibleș și Masivul Rodnei. A dispărut din zonă în sec. XX (Ardelean, Bereș, 2000: 148). ♦ (onom.) Zăgan, Zăgănescu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din tc. zagan „șoim” (MDA), ngr. zaganis (Scriban, Șăineanu, DEX).