2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zămislit sm [At: POGOR, HENR. 138/5 / Pl: ~iți / E: zămisli] 1 (Îvr) Persoană care este destinată unui anumit scop. 2 (Reg) Persoană lacomă, pofticioasă.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

zămisli [At: BIBLIA (1688), 32/2 / V: (înv) zem~, (reg) ~mușli / Pzi: ~lesc / E: slv замисли, vsl замисли „a concepe”] 1 vt (Îrg; fșa) A procrea. 2-3 vtr (Înv) A (se) naște. 4-5 vtr (Înv; fig) A (se) crea (1). 6-7 vtr (Înv; fig) A (se) forma (1-2).

zămisli vb. IV. 1 tr. (înv., pop.) A concepe, a procrea, a da naștere. Femeia a zămislit doi feciori. ◊ (abs.) Nu a putut să zămislească și îi părea rău că nu are copii. 2 refl. (înv., pop.) A lua ființă, a se naște, a se întrupa. Întru fărădelegi m-am zămislit (GAL.). 3 tr., refl. Fig. A (se) produce, a (se) crea, a (se) forma; a apărea, a (se) înfiripa. De sub picioarele Pahomiei se zămislește un pîrîu (GAL.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche замꙑслнтн „a concepe”.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Învechit și arhaizant) 1. Tranz. A concepe fătul. Pe urmașul meu... nu-l voi zămisli pînă n-ei fi pregătit să domnești în locul lui. DELAVRANCEA, O. II 93. Și-i puse numele Pipăruș Petru, căci dintr-un fir de piper era zămislit. RETEGANUL, P. V 27. Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. NEGRUZZI, S. II 215. 2. Refl. A se naște, a se întrupa, a lua ființă. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit, MACEDONSKI, O. I 97. ◊ Intranz. Se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit; prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272. 3. Tranz. Fig. A crea, a produce; a forma, a înfiripa. Tresare-un gînd și moare-o simfonie Din cîntecul cel zămislit de mult. GOGA, C. P. 141. Sărăcia prin ea însăși are tendința de a zămisli sentimentele și caracterele de care am vorbit. GHEREA, ST. CR. III 77. Precum vremea închisă zămislește visuri spăimîntoase, așa poate că oi fi avînd și eu peri răi și te înșală părerile. ISPIRESCU, L. 288. ◊ (Rar, cu privire la obiecte concrete) Oleana ridica de pe fereastră paianjinișul perdelei și pe trandafirii pe care îi zămislea în gherghef lăsa și mai adînc obraji de trandafiri. GALACTION, O. I 70. ◊ Refl. Fără îndoială că în capul lui Năstase Blîndu se zămislise un gînd mare. SADOVEANU, O. VI 353. Atunci, înfricoșata arătare pe care maica Rahila o aștepta se zămisli sub largă undire a dimineții. GALACTION, O. I 322. Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfîrșeșle niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire neîncetată. MACEDONSKI, O. I 230.

ZĂMISLÍ, zămislesc, vb. IV. (Înv. și arh.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Slav (v. sl. zamysliti).

A SE ZĂMISLÍ mă ~ésc intranz. 1) A apărea pe lume; a căpăta viață; a se naște. 2) fig. A lua naștere; a se constitui; a se forma; a apărea. /<sl. zamysliti

A ZĂMISLÍ ~ésc tranz. înv. 1) A face să ia ființă (prin fecundare). 2) A face să se zămislească. /<sl. zamysliti

zămislì v. 1. a concepe: vei zămisli în pântece și vei naște fiu (stil biblic); 2. fig. a naște: vremea închisă zămislește visuri spăimântoase ISP. [Slav. ZAMYSLITI, a cugeta, de unde a procrea; dela abstract la concret, procedare metaforică foarte rară (cf. invers concepe)].

zămislésc v. tr. (vsl. za-myslĭtĭ, „a cugeta” [d. myslĭ, cugetare], de unde, pintr’o rară metaforă de la abstract la concret, „a concepe” p. „a naște”. Cp. cu concep). Concep: a zămisli un gînd (Rar). Concep (p. a naște): a zămisli un prunc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zămislí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 să zămisleáscă

zămislí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislésc, imperf. 3 sg. zămisleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zămisleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Zămislit ≠ nezămislit[1]

  1. Intrare inutilă; sensul contrar prin prefixare cu ne- este de la sine înțeles, iar cuvântul nezămislit nu figurează în vreun dicționar. — gall

ZĂMISLÍ vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a naște. (Un bărbat care poate ~.)

ZĂMISLÍ vb. v. afla, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, naște, născoci, plănui, plăsmui, procrea, proiecta, realiza, scorni.

ZĂMISLI vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a naște. (Un bărbat care poate ~.)

zămisli vb. v. AFLA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. NAȘTE. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROCREA. PROIECTA. REALIZA. SCORNI.

arată toate definițiile

Intrare: zămislit
zămislit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zămislit
  • zămislitul
  • zămislitu‑
  • zămisli
  • zămislita
plural
  • zămisliți
  • zămisliții
  • zămislite
  • zămislitele
genitiv-dativ singular
  • zămislit
  • zămislitului
  • zămislite
  • zămislitei
plural
  • zămisliți
  • zămisliților
  • zămislite
  • zămislitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zămisli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zămisli
  • zămislire
  • zămislit
  • zămislitu‑
  • zămislind
  • zămislindu‑
singular plural
  • zămislește
  • zămisliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zămislesc
(să)
  • zămislesc
  • zămisleam
  • zămislii
  • zămislisem
a II-a (tu)
  • zămislești
(să)
  • zămislești
  • zămisleai
  • zămisliși
  • zămisliseși
a III-a (el, ea)
  • zămislește
(să)
  • zămislească
  • zămislea
  • zămisli
  • zămislise
plural I (noi)
  • zămislim
(să)
  • zămislim
  • zămisleam
  • zămislirăm
  • zămisliserăm
  • zămislisem
a II-a (voi)
  • zămisliți
(să)
  • zămisliți
  • zămisleați
  • zămislirăți
  • zămisliserăți
  • zămisliseți
a III-a (ei, ele)
  • zămislesc
(să)
  • zămislească
  • zămisleau
  • zămisli
  • zămisliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zămisli

  • 1. popular tranzitiv A concepe fătul; a face pui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: concepe naște procrea attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe urmașul meu... nu-l voi zămisli pînă n-ei fi pregătit să domnești în locul lui. DELAVRANCEA, O. II 93.
      surse: DLRLC
    • Și-i puse numele Pipăruș Petru, căci dintr-un fir de piper era zămislit. RETEGANUL, P. V 27.
      surse: DLRLC
    • Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. NEGRUZZI, S. II 215.
      surse: DLRLC
  • 2. popular reflexiv A lua ființă, a se naște, a se întrupa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit, MACEDONSKI, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit; prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272.
      surse: DLRLC
  • 3. popular tranzitiv reflexiv figurat A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 7 exemple
    exemple
    • Tresare-un gînd și moare-o simfonie Din cîntecul cel zămislit de mult. GOGA, C. P. 141.
      surse: DLRLC
    • Sărăcia prin ea însăși are tendința de a zămisli sentimentele și caracterele de care am vorbit. GHEREA, ST. CR. III 77.
      surse: DLRLC
    • Precum vremea închisă zămislește visuri spăimîntoase, așa poate că oi fi avînd și eu peri răi și te înșală părerile. ISPIRESCU, L. 288.
      surse: DLRLC
    • rar (Cu privire la obiecte concrete) Oleana ridica de pe fereastră paianjinișul perdelei și pe trandafirii pe care îi zămislea în gherghef lăsa și mai adînc obraji de trandafiri. GALACTION, O. I 70.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Fără îndoială că în capul lui Năstase Blîndu se zămislise un gînd mare. SADOVEANU, O. VI 353.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Atunci, înfricoșata arătare pe care maica Rahila o aștepta se zămisli sub largă undire a dimineții. GALACTION, O. I 322.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfîrșește niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire neîncetată. MACEDONSKI, O. I 230.
      surse: DLRLC

etimologie: