zălezit¹ sn [At: N. LEON, MED. 147 / V: ziliz~ / Pl: ~uri / E: zălezi] (Mol) Atrepsie.

zălezit², ~ă a [At: DL / V: ~etit, ~laz~, ~lăzât, ~lăz~, ~lezât, zel~ / Pl: ~iți, ~e / E: zălezi] (Reg) 1 Obosit. 2 Slab. 3 Amărât (5). 4 (Pex) Bolnăvicios (1). 5 Somnoros (1). 6 Buimăcire.

zălezit, -ă adj. (reg.) Care este slăbit, fară vlagă; care este obosit. • pl. -ți, -te. /v. zălezi.

ZĂLEZIT, -Ă, zăleziți, -te, adj. (Regional) Slab, fără vlagă.

ZĂLEZIT, -Ă, zăleziți, -te, adj. (Reg.) Slab, fără vlagă; amărît. – V. zălezi.

zălezít și zilizít n., pl. urĭ. Atrepsie.

zălazit, ~ă a vz zălezit²

zălăzât, ~ă a vz zălezit²

zălăzit, ~ă a vz zălezit²

zăleji v vz zălezi

zăletit², ~ă a vz zălezit²

zălezât, ~ă a vz zălezit²

zălezi vi [At: SCRIBAN, D. / V: ~eji, zilizi / Pzi: ~zesc / E: nct] (Reg; mai ales în Mol) 1 A obosi. 2 A slăbi.

zelezit, ~ă a vz zălezit²

zilizi v vz zălezi

zilizit sn vz zălezit¹

zălezi vb. IV. intr. (reg.) A obosi; a zăcea; a slăbi. • prez.ind. -esc. /cf. ucr. залезати, rus залезатъ.

ZĂLEZI, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A zăcea; a slăbi.

ZĂLEZI, zălezesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea; a slăbi. – Comp. ucr. zaležaty, rus zaležat’.

zălezésc v. tr. (cp. cu rut. za-lizátĭ, -lazitĭ, a se tîrî). Mold. (Tec.). Ostenesc prea mult: zălezit de drum și chinuit de străjĭ. – Aĭurea și zilizésc. V. strepezesc.

zilizésc, zilizít, V. zălezesc.

zălezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezesc, 3 sg. zălezește, imperf. 1 zălezeam; conj. prez. 1 sg. să zălezesc, 3 să zălezească

zălezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezesc, imperf. 3 sg. zălezesc conj. prez. 3 să zălezeascâ

zălezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălezesc, imperf. 3 sg. zălezea; conj. prez. 3 sg. și pl. zălezească

ZĂLEZIT² s. n. Atrofiere generalizată la nou-născuți. (din zălezi)

ZĂLEZI, zălezesc, vb. IV. 2. Tranz. (Mold., înv.) A obosi. (cf. zalisi și ucr. zalizati = a se tîrî)

ZILIZI, zilizesc, vb. IV. Tranz. (Mold., înv.) v. zălezi (2). (cf. zălezi (2))

ZĂLEZIT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

zălezit adj. v. SFRIJIT. SLAB.

ZĂLEZI vb. v. boli, piroti, slăbi, tânji, zăcea.

zălezi vb. v. BOLI. PIROTI. SLĂBI. TÎNJI. ZĂCEA.

zălezít, -ă, zăleziți, -te, (zălăzât), adj. (reg.) 1. Obosit. 2. Amărât. 3. Bolnăvicios. 4. Schimonosit; așchimonie: „Cat un vâj zălezit / De mamă, de tată, / De câne, de mâț...” (Antologie, 1980: 250). – Din zălezi.

zălezit, -ă, zăleziți, -te, (zălăzât), adj. – (reg.) 1. Obosit. 2. Amărât. 3. Bolnăvicios. 4. Schimonosit; așchimonie (Memoria, 2004): „Cat un vâj zălezit / De mamă, de tată, / De câne, de mâț...” (Antologie, 1980: 250; Borșa). – Din zălezi (DLRM, DEX, MDA).

zălezí, zălezesc, v.r. (reg.) 1. A se obosi. 2. A se îmbolnăvi. 3. A se schilodi. – Et. nec. (MDA); cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat' „a se târî” (Scriban, DLRM, DEX).

zălezi, vb. refl. – (reg.) 1. A se obosi. 2. A se îmbolnăvi. 3. A se schilodi. – Et. nec. (MDA); cf. ucr. zalezaty, rus. zalezat’ „a se târî” (Scriban, DLRM, DEX).