12 definiții pentru zăhăială zăvăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

zăhăia sf [At: NECULCE, L. 235 / Pl: ~ieli / E: zăhăi + -eală] 1 (îvr) Hărțuială. 2 (îrg) Stinghereală. 3 (îrg) Dezordine (2). 4 (Reg) Adăpost pentru oi și capre.

zăhăia s.f. (pop.) 1 Neliniște, tulburare, zbucium. 2 Dezordine. • sil. -hă-ia-. pl. -ieli. /zăhăi + -eală.

ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală.

ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Învechit) Faptul de a zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium.

ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Înv.) Faptul de a zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium.

ZĂHĂIALĂ s.f. (Mold.) Hărțuială. Dobitoacele mai multă zăhăială făciia turcilor decît cazacilor, că de trăsnite fugiia înapoi. URECHE. Nu trece ceie la ceștie, nice ceștie la ceielalți, nice face zăhăială, nemică. NECULCE; cf. M. COSTIN. ♦ Tulburare, neliniște. Fiind într-atîta zăhăială la suflet, i s-au arătat. . . chipul svintei cruci. DOSOFTEI, VS. Etimologie: zăhăi + suf. -eală. Vezi și zăhăi. Cf. calabalîc, dihonie, hăbrușag, învălușag, potcă, prigoană, vălășag, zarvă, zavistie; bușluială, gitrulam, giutruială, vălășag.

zăhăĭálă f., pl. ĭelĭ (d. zăhăĭesc). Est. Dezordine, tărăboĭ: nu-mĭ place să prînzesc în zăhăĭală. Lucrurĭ zăhăite (răvășite). – Și zăv-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăhăiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli

zăhăiálă s. f., g.-d. art. zăhăiélii; pl. zăhăiéli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăhăíală, zăhăieli, s.f. – (reg.) Deranj, dezordine: „Pe lădoi i zăhăială, / Tăt o lingură și-o oală” (Memoria, 2004-bis: 1.307). (Mold., Trans. Nord). – Din zăhăi + suf. -eală (Scriban, DER, DEX, MDA).

Intrare: zăhăială
zăhăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăhăia
  • zăhăiala
plural
  • zăhăieli
  • zăhăielile
genitiv-dativ singular
  • zăhăieli
  • zăhăielii
plural
  • zăhăieli
  • zăhăielilor
vocativ singular
plural
zăvăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvăia
  • zăvăiala
plural
  • zăvăieli
  • zăvăielile
genitiv-dativ singular
  • zăvăieli
  • zăvăielii
plural
  • zăvăieli
  • zăvăielilor
vocativ singular
plural

zăhăială zăvăială

etimologie:

  • Zăhăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09