2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

ZĂGÁN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.

zăgan, ~ă [At: MARIAN, O. I, 179 / V: (reg) zag~ / Pl: ~i, ~e / E: tc zagan] 1 sm Vultur mare, cu penajul de culoare neagră-cenușie pe spate, pe coadă și pe aripi, albă-gălbuie pe cap, pe gât și pe piept Si: vultur bărbos (Gypaëtus barbatus). 2 sm (Orn; reg) (Reg) Gaie (Milvus milvus). 3 sm (Reg) Vultur alb (Neophoron percnopterus). 4 sm (Reg) Câine mare. 5 smf (Reg; dep) Om gras.

zăgan s.m. (ornit.) Vultur mare, cu penajul brun-cenușiu pe spate, pe coadă, pe aripi, galben-ruginiu pe cap, pe gît și pe partea ventrală și cu pene negre în formă de barbă, sub cioc (Gypaëtus barbatus); vultur-bărbos, vultur-cu-barbă, vultur-negru. • pl. -i. /<tc. zagan, ngr. ζαγάνος.

ZĂGÁN, zăgani, s. m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu gîtul galben, cu pieptul roșcat, cu un mănunchi de pene lungi, țepoase sub cioc; trăiește în munții înalți și se hrănește cu animale vii și cu hoituri; vultur-bărbos, ceahlău ( Gypaetus barbatus).

ZĂGÁN, zăgani, s. m. Vultur-bărbos. – Tc. zagan.

ZĂGÁN ~i m. Vultur de talie mare, cu pene negre, în formă de barbă sub cioc; vultur-bărbos. /<turc. zagan

zăgan m. uliu de stârvuri (Milvus). [Turc. ZAGAN, uliu].

zăgán (vest) și zagán (est) m. (turc. zagan, șoĭm; ngr. zagános). Sorliță (Șez. 37, 132). Un fel de vultur pleșuv care se numește și hoĭtar (vultur percnópterus). Un fel de șoĭm care mănîncă și mortăcĭunĭ (milvus).

pleșuv a. 1. chel; 2. fig. gol, neacoperit: munții pleșuvi. [Slav. PLĬEȘĬVŬ]. ║ m. Zool. 1. vultur cu capul mohorît, se nutrește cu mortăciuni (Vultur fulvus); 2. (răpitor de miei), vultur care răpește nu numai miei, ci și copii (Gypaetos barbatus): el se numia în vechime zagan, azi în Mold. (Buc.) ceahlău și în Tr. sorliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăgán (pasăre) s. m., pl. zăgáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂGÁN s. (ORNIT.; Gypætus barbatus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) șurligaie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. și Ban.) șorliță, (Transilv.) șușugaie.

ZĂGAN s. (ORNIT.; Gypaëtus barbatus) vultur bărbos, (rar) vultur negru, (reg.) șurligaie, (Transilv.) ceahlău, (Transilv. și Ban.) șorliță, (Transilv.) șușugaie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăgán (-ni), s. m. – Vultur-bărbos (Gypaetus barbatus). Tc. (per.) zagan (Șeineanu, II, 380), cf. ngr. ζαγάνος.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăgán, zăgani, s.m. – (ornit.) Vultur bărbos (Gypaetus barbatus). Semnalat (în sec. XIX) în Munții Țibleș și Masivul Rodnei. A dispărut din zonă în sec. XX (Ardelean, Bereș, 2000: 148). ♦ (onom.) Zăgan, Zăgănescu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din tc. zagan „șoim” (MDA), ngr. zaganis (Scriban, Șăineanu, DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZĂGAN subst. (vultur). 1. – b. ard., 1722 (Paș); – (16 B III 319; Mar); Zăgănescu. 2. Cf. cu g > h (?) sau de altă origine: Zăhan moț (O Dens T).

Intrare: Zăgan
Zăgan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zăgan
Intrare: zăgan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgan
  • zăganul
  • zăganu‑
plural
  • zăgani
  • zăganii
genitiv-dativ singular
  • zăgan
  • zăganului
plural
  • zăgani
  • zăganilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zagan
  • zaganul
  • zaganu‑
plural
  • zagani
  • zaganii
genitiv-dativ singular
  • zagan
  • zaganului
plural
  • zagani
  • zaganilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăgan zagan

  • 1. ornitologie Pasăre răpitoare de talie mare, cu gâtul galben, cu pieptul roșcat, cu un mănunchi de pene lungi, țepoase sub cioc; trăiește în munții înalți și se hrănește cu animale vii și cu hoituri; vultur-bărbos; vultur negru (Gypaetus barbatus).
    surse: DLRLC NODEX DEX '09 sinonime: ceahlău șorliță șurligaie șușugaie

etimologie: