14 definiții pentru zăbranic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

zăbranic sn [At: (a. 1760) IORGA, S. D. X, 224 / V: (rar) ~avnic / Pl: ~ice / E: bg забраниц] 1 (Înv) Țesătură subțire, ușor încrețită, din fire de mătase, de borangic sau de lână (de culoare închisă). 2 (Înv) Văl făcut din zăbranic (1). 3 (Reg; spc) Văl de doliu. 4 (Reg; spc) Pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. 5 (Reg; spc) Văl de mireasă.

zăbranic s.n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lînă (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. Pe sofa se rostogolea o femeie... îmbrăcată în zăbranic ușor și străveziu (DELAVR.). ◊ Fig. O văd și acum în zăbranicul pocăinței (E. LOV.). ♦ Spec. Văl de doliu; pînză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii în care este depus mortul. Vedea mortul... în coșciugul alb, acoperit cu zăbranicul negru (REBR). ◊ Compar. Sara vine, întunericul se lasă ca un zăbranic negru (SADOV.). ◊ Fig. Apoi somnul... a aruncat din nou asupră-i zăbranicul lui negru, ca pe o plasă (VIN.). • pl. -ce. /<bg. забрадник.

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură ♦ Spec. Văl de doliu; pânză care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lînă, de obicei de culoare neagră; văl făcut dintr-o asemenea țesătură. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt, Un singur suflet stă de pază în tot acest repaos sfînt. VLAHUȚĂ, O. A. 30. O mulțime de fete, tinere și gingașe nimfe și baiadere, îmbrăcate cu cele mai luxoase veșminte, cu rochii de șaluri și de sevai, cu ii de borangic și de zăbranic, bogat cusute, îl slujeau. ODOBESCU, S. I 292. ◊ (Metaforic) Zările erau închise de pretutindeni în zăbranic. SADOVEANU, O. VII 80. Prin zăbranicul serii distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. Soarele își acoperise fața cu un zăbranic de aburi roșietici. HOGAȘ, M. N. 170. Văl negru pe care-l poartă pe cap femeile în semn de doliu (v. crep2); pînză neagră care se pune la intrarea casei unui mort sau la ușa bisericii, pe timpul cît mortul este așezat acolo. Sașa Malerian, pentru ea și pentru fete, a poruncit un mare doliu.... și zăbranice de la pălărie și pînă la pămînt. delavrancea, la TDRG. ◊ (Metaforic) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît dragoste și poezie. HOGAȘ, DR. II 187.

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, borangic sau lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii, când mortul este depus acolo. – Bg. zabradnik.

ZĂBRÁNIC ~ce n. 1) Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână, de culoare neagră. 2) Văl dintr-o astfel de țesătură, care se poartă de către femei pe cap sau se atârnă la casă în semn de doliu; văl de doliu. /<bulg. zabradnik

zăbranic n. crep: o maramă de zăbranic negru OD. [Bulg. ZABRADNIK, testemel].

zăbránic n., pl. e (bg. zabradnik, testemel, d. za, la, și brada, barbă. V. broboadă). Munt. Pînză neagră de doliŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice

zăbránic s. n. (sil. -bra-), pl. zăbránice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂBRÁNIC s. crep. (O lungă maramă de ~ negru.)

ZĂBRANIC s. crep. (O lungă maramă de ~ negru.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăbránic (-ce), – Văl. Bg. zabradnik (Candrea).

Intrare: zăbranic
zăbranic substantiv neutru
  • silabație: ză-bra-nic info
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăbranic
  • zăbranicul
  • zăbranicu‑
plural
  • zăbranice
  • zăbranicele
genitiv-dativ singular
  • zăbranic
  • zăbranicului
plural
  • zăbranice
  • zăbranicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăbranic

  • 1. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: crep (pânză) attach_file 5 exemple
    exemple
    • Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt, Un singur suflet stă de pază în tot acest repaos sfînt. VLAHUȚĂ, O. A. 30.
      surse: DLRLC
    • O mulțime de fete, tinere și gingașe nimfe și baiadere, îmbrăcate cu cele mai luxoase veșminte, cu rochii de șaluri și de sevai, cu ii de borangic și de zăbranic, bogat cusute, îl slujeau. ODOBESCU, S. I 292.
      surse: DLRLC
    • metaforic Zările erau închise de pretutindeni în zăbranic. SADOVEANU, O. VII 80.
      surse: DLRLC
    • metaforic Prin zăbranicul serii distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29.
      surse: DLRLC
    • metaforic Soarele își acoperise fața cu un zăbranic de aburi roșietici. HOGAȘ, M. N. 170.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Sașa Malerian, pentru ea și pentru fete, a poruncit un mare doliu.... și zăbranice de la pălărie și pînă la pămînt. DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît dragoste și poezie. HOGAȘ, DR. II 187.
        surse: DLRLC

etimologie: